Sindromul tulburarilor de stres posttraumatic este descris ca fiind un stres intarziat si care poate fi declansat de dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente critice cu impact traumatizant, atat fizic dar mai ales psihic. Cercetarile asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de jumatate de secol in urma. Datele indica faptul ca TSPT reprezinta o afectiune psihiatrica importanta ce produce o suferinta emotionala si o inadaptare sociala considerabila, prezentand adesea un tablou clinic complex.
In urma cercetarilor efectuate s-a demonstrat faptul ca aceasta afectiune apare la persoanele care au trecut prin situatii critice generatoare de stres psihic: participarea la actiuni militare, accidente, calamitati naturale, diverse forme de violenta (abuzuri, viol), moartea unei persoane dragi. Caracteristic pentru sindromul de stres posttraumatic este manifestarea sa tardiva, dupa o latenta prelungita, putandu-se vorbi de un stres psihic intarziat si faptul ca sindromul poate fi intensificat prin alti factori stresanti. In timp, aceste manifestari au tendinta sa nu dispara, ci sa devina tot mai pronuntate debutand brusc pe fondul unei aparente stari generale bune a persoanei.
Simptomele sindromului de stres posttraumatic. Initial, despre simptomele sindromului de stres posttraumatic se stia ca includ tulburari de somn, vise cu cosmaruri, depresii, excitabilitate crescuta. In timp s-au evidentiat mult mai multe manifestari dintre care amintim: dificultati de concentrare, retrairi intense si repetate ale experientei traumatice, prezenta de iluzii, incapacitatea de a-si aminti aspecte importante ale traumei, perceptie neobisnuita, adesea distorsionata a realitatii, interpretarea unor situatii neutre sau inofensive ca un pericol si o amenintare. In sfera afectiva si comportamentala apar o gama de simptome variate, cum ar fi: stari de iritabilitate, explozii de manie, incapacitatea de a trai sentimente de dragoste manifestata prin diminuarea capacitatii de raspuns afectiv, labilitate emotionala, sentimente de culpabilitate si vinovatie, dispozitie depresiva, tristete, stari de anxietate.
Simptomele intalnite in TSPT pot fi considerate, initial, o componenta a raspunsului normal al unei persoane la o experienta coplesitoare. Daca durata existentei lor depaseste trei luni si se prelungeste o perioada de luni sau ani de zile inseamna ca este vorba de o tulburare posttraumatica de stres. Persoanele care sufera de TSPT prezinta cel putin un episod in care evenimentul traumatic revine in viata cotidiana.
Medicul specialist (psihiatru) in urma discutiei cu pacientul poate stabili diagnosticul de sindrom de stres posttraumatic. In tratamentul sindromului de stres posttraumatic cele mai bune rezultate se obtin prin combinarea psihoterapiei cu tratamentul medicamentos. Psihoterapia ajuta pacientii cu TSPT sa identifice si sa stabileasca relatii benefice, cu rol de suport si siguranta, care au o importanta vitala in procesul de recuperare. Tratamentul medicamentos presupune prescrierea de catre medicul psihiatru a medicamentelor antidepresive, anxiolitice sau alte tipuri de medicamente, in functie de caz. Terapia cognitiv-comportamentala pune un accent deosebit pe metode variate de expunere. Studiile efectuate releva faptul ca expunerea intensiva ajuta la reducerea anxietatii si poate diminua teama. In ultimul timp s-a incercat combinarea expunerii cu antrenarea in managementul anxietatii generale, terapia cognitiv-comportamentala de grup si antrenarea abilitatilor sociale, obtinandu-se rezultate benefice pentru tratamentul TSPT.
