Creşterea costurilor de refinanţare este un fenomen care poate fi gestionat de către majoritatea statelor, a anunţat luni agenţia de evaluare financiară S&P Global Ratings într-un raport care analizează implicaţiile fiscale ale creşterii randamentelor la obligaţiuni.
O creştere cu 100 de puncte de bază a costurilor de refinanţare nu ar reprezenta un şoc pentru guvernele ţărilor dezvoltate, deoarece 15 din cele mai mari 18 state dezvoltate reuşesc să îşi rostogolească datorii care ajung la maturitatea la dobânzi cu 100 de puncte de bază sub costul mediu al datoriei, susţine S&P.
În plus, un alt factor important este faptul că profilul datoriilor este unul orientat pe termen lung, însă nici măcar Japonia sau SUA, care au un procent mai mare de datorii care ajung la maturitate pe termen scurt, nu ar urma să se confrunte cu un şoc de pe urma creşterii dobânzilor, susține S&P, citat de Agerpres.
Potrivit agenţiei de evaluare, chiar şi într-un scenariu extrem, în conformitate cu care costurile de refinanţare ar creşte cu 300 de puncte de bază, majoritatea statelor suverane ar plăti aceleaşi dobânzi sau chiar mai mici, ca raport din PIB, decât au plătit în 2018, iar majoritatea economiilor dezvoltate şi emergente ar suferi o majorare mai mică de un punct procentual până în 2023.
S&P susţine că Africa de Sud, Egipt, Ghana şi Kenya sunt pieţele emergente cele mai vulnerabile la o creştere a dobânzilor, agenţia de evaluare estimând că aceste state ar urma să înregistreze o creştere a costurilor cu dobânzile cuprinsă între 0,9 şi 1,3 puncte procentuale pe parcursul primului an.
Studiul S&P a analizat costul brut al datoriilor, fără a lua în calcul costurile nete, care de obicei sunt mai mici pentru emitenţii suverani.
