Data de 20 iulie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie), considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San–George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin, Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca. In popor sunt numeroase superstitii legate de ziua de 20 iulie, ziua Sfantului Ilie. Sfantul Ilie a trait in Regatul de Nord al lui Israel, in vremea domniei regelui Ahab. El a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) si a trait cu mai bine de 800 de ani inainte de Hristos. In Vechiul Testament se vorbeste despre faptele lui minunate in cartile numite Regi. Sfantul Ilie a fost ales de Dumnezeu sa certe aspru pe regele Ahab si pe cei care-l urmau pe calea paganeasca a adorarii lui Baal.
Sfantul Ilie a fost hranit in chip minunat de corbi pe cand era retras la paraul Cherit si de un inger pe drumul spre Muntele Horeb. Datorita rugaciunii sale, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani si jumatate, a inmultit faina si uleiul vaduvei din Sarepta Sidonului si l-a inviat pe fiul ei. Apoi, a chemat foc din cer prin care a ars jertfa adusa de el lui Dumnezeu, a inlaturat cultul zeului Baal. Sfantul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie in gura pesterii sale (hranit de corb) sau in carul de foc (in care a fost rapit la cer). Sfantul Ilie este mai este considerat si protoparintele monahismului crestin. Datorita minunilor pe care Sfantul Ilie le-a savarsit in decursul vietii sale, acesta a fost trecut in randul sfintilor de Biserica Ortodoxa. Sfantul Ilie a fost investit de popor cu atributele zeilor fulgerelor si a tunetelor. La fel ca si in cazul acelor zei, Sfantul Ilie mana un car de foc in timpul furtunilor cand trimite fulgerele catre cei pacatosi si catre diavoli. La trasura sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, unde tuna, fulgera si trasneste.
Pentru a se asigura ca niciun spirit rau nu ii scapa, Ilie trasneste in toate locurile unde diavolii s-ar putea ascunde. Conform legendei, pentru a se asigura ca Ilie nu distruge lumea, Dumnezeu il lasa ciung de mana dreapta, l-a asurzit sau i-a scos un ochi. In ciuda tuturor acestor lucruri, Ilie continua sa alunge dracii si sa ii omoare cu lovituri de bici de foc pe care il tine in mana stanga. In timpul furtunii, ferestrele si usile caselor trebuie inchise, pentru ca niciun spirit rau sa nu poata intra inauntru, iar asa sa nu fie trasnita. Oamenii cred ca spiritele rele trag mai mult la carper, iar tocmai de aceea e bine sa nu ai casa de lemn si nici sa nu te adapostesti sub carpen. Mai mult, pe timpul furtunii oamenii trebuie sa stea la luminisuri, deoarece este mai bine sa te ploua. La adaposturi toate spiritele rele trag.
O datina stramoseasca spune ca in timpul furtunii este bine sa iti faci cruce des, deoarece Dumnezeu i-a spus lui Ilie cand i-a inmanat biciul ca sa loveasca in toate, insa nu si in cruce.
In ajunul zilei de Sfantul Ilie, fetele trebuie sa mearga noaptea in locurile unde canepa este semanata, sa se dezbrace si sa se tavaleasca goale prin canepa. Mai apoi, acestea trebuie sa se imbrace repede si sa mearga acasa sa doarma. Iar daca in timpul noptii fetele vor visa canepa verde, la maritis acestea vor lua flacai de barbati. Iar daca vor visa canepa uscata, fetele se vor marita cu oameni batrani. La revarsatul zorilor se obisnuia ca oamenii sa culeaga ierburi de leac pe care apoi le duceau acasa si le puneau la uscat la umbra. Si alte plante care se foloseau pentru farmece sau vraji se culegeau in aceasta zi. Se practica si un ritual dupa uscarea acestora. Plantele se stropeau cu sange de cocor taiat chiar deasupra lor. Astfel, plantele puteau fi folosite de vrajitoare. Tot de sarbatoarea Sfantului Ilie se obisnuieste ca femeile sa aduca la biserica busuioc si sa il puna la iconostas. Pe cand slujba se sfarseste, acestea il iau, ii dau foc si freaca gura copiilor cand au bube. In aceasta zi nu se consuma mere noi deoarece marul este pomul Sfantului Ilie. Daca in ziua aceasta va tuna, toate alunele vor seca, iar restul fructelor vor face viermi.
De ziua lui Ilie, jertfelnicul bisericii este incarcat cu nenumarate bucate, toate pentru sufletul mortilor. In mediul rural, in unele sate femeile obisnuiesc sa duca la biserica lapte si vin, iar in timpul zilei se savarsesc praznice pentru cei trecuti in nefiinta. Merele se duc in primul rand la biserica deoarece oamenii cred ca doar asa acestea vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca aceasta datina stramoseasca nu este pastrata, persoanele care mananca mere inainte de Sfantul Ilie va ajunge sa culeaga mere pe lumea cealalta pentru restul eternitatii, iar cand va incerca sa manance din ele, acestea vor pieri dinaintea ochilor. Unele femei impart porumb fiert sau farfurii pline cu mancare, impodobite cu flori de vara. De asemenea, cu flori de vara si legate cu ata rosie sunt si canile pline cu apa. De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc, anunta Romaniatv.net. De asemenea, in aceasta zi nu se lucreaza de teama pagubelor (trasnete, ploaie, grindina).
