Calin Popescu Tariceanu nu se implica in razboiul intern din PSD. Lasa taberele existente sa se infrunte pe parcursul acestei luni. Si este convins ca oricine va fi invingatorul, va ramane aliat in Parlament si la guvernare cu ALDE. In schimb, Tariceanu deschide un nou front. Mai necesar chiar decat noaptea cutitelor lungi din PSD. El ataca in forta controversata tema a inarmarii Romaniei. Dintr-o alta perspectiva, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.
Liderul ALDE se declara de acord cu angajamentul Romaniei de a aloca 2% din Produsul Intern Brut pentru inzestrarea fortelor armate. In acelasi timp, pune cateva conditii. Unele explicite, altele implicite. Si ii bate subtil obrazul lui Klaus Iohannis. Daca am inteles bine ceea ce vrea sa spuna Calin Popescu Tariceanu si inca nu a spus nici macar printre dinti, voi face si efortul de a il traduce pentru cei care citesc aceasta analiza.
Calin Popescu Tariceanu trage o linie groasa si rosie intre ceea ce reprezinta interesul national, inclusiv geostrategic al Romaniei, si interesul comercial, urmarit de partenerii nostri din NATO si in special din Statele Unite. Interesul national este sa ne punem Armata la punct, echipand-o corespunzator. Si de a face acest lucru in contra partida cu principalii parteneri din NATO, astfel incat toate echipamentele militare, de la cele mai simple la cele mai sofisticate, sa fie compatibile cu ale celorlalte armate. E clar ca sunt necesare achizitii. Pentru moment cel putin, industria noastra de aparare distrusa in ultimii 28 de ani, dupa ce ocupase locul sase in lume, nu poate sa asigure aceasta necesitate de echipare moderna a Armatei. Deci sunt necesare achizitii. Inclusiv din Statele Unite. La acest capitol, Calin Popescu Tariceanu, al doilea om in stat, este de acord cu Klaus Iohannis, primul om in stat.
Dezacordul insa incepe chiar din acest punct. Tariceanu ii bate obrazul lui Klaus Iohannis si, fara sa o spuna deschis, considera ca acesta s-a comportat ca un yes-man fata de Donald Trump, dovedind lipsa de intelepciune si de patriotism atunci cand s-a grabit sa perfecteze achizitii in valoare de miliarde de dolari. Trebuia sa-i consulte in prealabil pe specialistii din Armata, pentru a verifica performantele echipamentelor achizitionate. Trebuia sa-i consulte pe partenerii sai din Guvern, pentru a afla in prealabil daca pretul este corect. Si avea obligatia de a pune conditii. Iar una dintre cele mai importante conditii era intoarcerea miliardelor date in economia Romaniei, eventual chiar in industria de aparare, prin procedura numita offset. Stia si Klaus Iohannis, cum stie toata lumea cat de cat avizata, ca producatorii de armanent din Statele Unite, pentru a-si vinde mai usor marfa, obisnuiesc sa intoarca sumele oferite in totalitate sau in parte, facand investitii, desigur profitabile si ele, in industria de specialitate a statului cumparator.
Presedintele Klaus Iohannis, conform lui Calin Popescu Tariceanu, s-a grabit si, grabindu-se, a decis sa puna atat Armata cat si Guvernul in fata faptului implinit. Ce sugereaza acest mesaj?
Dupa opinia mea, sugestia este clara. Si are o dubla directie. I se transmite astfel lui Klaus Iohannis un avertisment. In viitor, nici Parlamentul Romaniei si nici Guvernul nu vor mai fi dispuse, fara a fi fost consultate in prealabil, sa accepte automat asemenea angajamente luate in numele statului roman de catre presedintele Klaus Iohannis. Este totodata si un avertisment la adresa partenerilor nostri din NATO. Ei vor trebui sa negocieze cu Iohannis numai dupa ce s-au asigurat ca acesta, la randul sau, a primit un aviz de principiu din partea Parlamentului si Guvernului. Sau sa negocieze direct cu Executivul de la Bucuresti.
Fiindca a abuzat de un privilegiu, lui Iohannis i se retrage practic dreptul de a se mai angaja de unul singur, in numele statului roman.
