vineri, 29 martie, 2024

Tincturi si siropuri eficiente in enurezis

Distribuie:

Publicat:

Incontinenta urinara reprezinta incapacitatea de a controla emisiunea de urina si pierderea inconstienta a urinei, atat la adulti (batrani, bolnavi, obezi si femei cu prolaps uterin) cat, mai frecvent, la copii, în timpul somnului. La copii, afectiunea se numeste enurezis nocturn, cu pierderea inconstienta a urinei în timpul noptii. Fara a fi o boala, se constata ca urina se acumuleaza, treptat, în vezica, iar în momentul în care vezica s-a umplut, centrii nervosi de la nivelul peretelui trimit mesaje la creier, anuntand necesitatea golirii imediate. La o ora dupa ce copilul a adormit profund, creierul lui nu receptioneaza prompt mesajul si, din acest moment, vezica se va goli fara control, prin somn. Înainte de urinare, copilul este putin agitat, bolborosind cateva silabe prin somn. Dupa golirea completa a vezicii, copilul adoarme profund si va fi perfect linistit.

Dupa varsta de 3 ani, traseele nervoase înregistreaza umplerea vezicii urinare si pot comanda contractarea muschilor circulari ai sfincterului, ceea ce asigura evitarea urinarii în pat. Exista si cazuri cu o maturizare întarziata a scoartei cerebrale, determinand o continuare a enurezisului nocturn dupa varsta de 3-4 ani. Trebuie subliniat faptul ca incontinenta nu este o afectiune periculoasa pentru sanatatea pacientului, dar este foarte neplacuta, întrucat poate duce la izolare din activitatea sociala. Incontinenta urinara poate afecta toate categoriile de varsta, de la cea mai frageda copilarie si pana la persoanele cu varste foarte înaintate. Merita subliniat ca la populatia varstnica, incontinenta urinara este o problema majora de viata, circa 50% dintre cei spitalizati avand simptome agravate; mai ales la sexul feminin, peste o treime din totalul femeilor de peste 60 de ani prezinta simptome caracteristice.

15% dintre copii sufera de enurezis: Statisticile arata ca 15% din copiii cu varste cuprinse între 4–12 ani nu au controlul sigur asupra vezicii si continua sa ude patul. Daca pana la 3 ani fenomenul este acceptat ca normal, dupa aceasta varsta intra sub denumirea de enurezis nocturn, care poate sa dureze pana la pubertate, cand dispare spontan. Aceasta afectiune este posibila si dupa varsta de 15 ani, întrucat cam 3-5 % din adolescenti continua sa se scape pe ei în timpul noptii, mai ales baietii. Frecventa enurezisului nocturn poate fi de 1-2 ori pe saptamana la copiii între 3-6 ani si o data pe saptamana la cei peste 6 ani. La ambele categorii de varsta nu este vorba de o boala, ci este o întarziere a autocontrolului asupra functionarii vezicii urinare. Sub aspect general copiii sunt sanatosi si au un somn profund.

În 90% din cazurile de enurezis nocturn nu exista stari patologice sau comportari intentionate. Doar 10% dintre cazuri pot fi puse pe seama unor anomalii fiziologice sau a unor stari emotionale, de anxietate sau de stres, aparute din nemultumirile de la gradinita, scoala sau din familie. Acesti factori fac posibile si enurezisul de zi, cu probleme complicate în activitatea scolara. Eliminarea involuntara a urinei se întalneste si la persoanele adulte, pe fondul unui surmenaj psihic sau ca urmare a unor afectiuni maladive sau a consumului excesiv de bauturi, mai ales alcoolice. O grupa aparte o reprezinta persoanele obeze si femeile cu prolaps uterin. Categoria de varsta cea mai mult afectata este cea de peste 60 de ani, femeile fiind afectate de 4 ori mai mult decat barbatii. Pierderea necontrolata a urinei este atat ziua, cat si noaptea, mai ales în conditiile de frig.

De ce apare boala: Cauzele incontinentei urinare la persoanele adulte si varstnice sunt legate de tipurile afectiunii: functionala, de efort, de stres, de prea plin si mixte. Aceste cauze sunt foarte greu de elucidat, întrucat au un caracter pur individual. La copii, pe langa maturarea insuficienta a centrilor nervosi si întarzierea în dezvoltarea autocontrolului asupra vezicii, poate interveni o mare diversitate de factori, în primul rand de ordin psihologic: educatie prea severa în scoala sau acasa, batai, spaima, stare de frica, certuri în familie de nevrotici, lipsa de afectivitate si de protectie, toate acestea ajungand sa provoace „plansul prin vezica“, respectiv urinarea necontrolata. În multe cazuri copilul bruscat verbal sau în timpul bataii se scapa pe el, ceea ce va trebui sa dea de gandit parintilor care îl agreseaza.

La persoanele adulte si la varstnici, factorii determinanti sunt foarte mult diversificati: – existenta unor boli grave ca: diabet zaharat si insipid, hipertrofia sau cancerul de prostata, litiaza renala cu obstructia caii urinare, hernia de disc lombar, rinichi polichistici, fimoza; – anomalii ale aparatului uro-genital sau malformatii ale coloanei vertebrale lombare; – nasteri repetate, graviditate si prolaps vezical la femei, cu relaxarea si pierderea elasticitatii tesuturilor; – raniri locale, interventii chirurgicale sau traumatisme sub presiune ale muschilor si ale cailor urinare; – afectiuni neurologice cu tulburari ale sistemului nervos central, cu stari emotionale profunde, stres, angoase, iritabilitate, traume psihice, crize de epilepsie, apoplexie cerebrala, paralizie generala sau paralizia sfincterelor; – igiena locala necorespunzatoare, cu infectarea tractului urinar; – antecendente ereditare, cu mostenirea afectiunii de la parinti, care au udat si ei patul în copilarie.

Tincturi si siropuri: – tinctura din scoarta de stejar (20 g scoarta uscata se macereaza 14 zile în 100 ml alcool 400; se iau cate 30 de picaturi de 3 ori pe zi; – tinctura din herba de sunatoare sau traista ciobanului (o parte herba în 5 parti alcool 400, din care se iau cate 5-10 picaturi de 3 ori pe zi, într-o cura de 3 saptamani; – sirop de ienupar (120 g fructe proaspete si zdrobite care se fierb 10 minute în 500 ml de apa); se strecoara si se adauga 300 g zahar, dupa care se fierbe din nou, pana se îngroasa si se consuma cate 3 linguri pe zi; – ulei din miez de nuca, folosind cate o lingurita pe o felie de paine prajita si se consuma seara, timp de 15 zile consecutiv; – pulbere din seminte macinate de urzica vie (2-3 grame), care se amesteca cu o lingura de miere de albine si se ia seara, înainte de culcare; – turtite preparate din decoct cu 30 g urzici, 70 g faina de grau sau secara, putina miere si sare; se coace în cuptor si se consuma cate o bucata în fiecare seara, timp de 3-4 saptamani.

Tratamentele externe constau din bai calde de sezut timp de 20 minute pentru tonifierea muschilor, folosind infuzie din coada soricelului, coada calului, traista ciobanului, sunatoare, cimbrisor, flori de maces, decoct de ovaz, scoarta de stejar, alun si fag; se adauga un pumn de sare grunjoasa si se continua tratamentul pana la functionarea normala a vezicii.
Dupa baie se îmbraca un halat gros si se trece în pat pentru a transpira abundent timp de o ora. În locul baii, înainte de culcare, se fac masaje în zona lombo-sacrala cu tinctura de traista ciobanului, coada calului si arnica sau cu ulei de coada soricelului, sunatoare, musetel, arnica si chiparos pana la întarirea refluxului de mictiune regulata.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img