Figurile celor care ne conduc ne-au devenit atat de familiare incat uitam sa ne mai intrebam cine sunt, de fapt, acesti oameni, de unde vin si ce au facut inainte de a intra in politica si de a decide in numele nostru.
Dupa atatia ani in care trecutul lor a avut radacini infipte adanc in nomenclatura comunista sau in reteaua de cadre a Securitatii, iata-ne intrati intr-o noua paradigma. E o lume pe care o cunoastem, care ne-a dat miliardari de carton, moguli de presa sau primari de municipii, dar niciodata n-a ajuns sa conduca cu adevarat Romania. E lumea micilor afaceristi caliti in descurcareala anilor ’90, cei care indesau marfa in portbagajul de Dacie sau in remorca de ARO, oameni plecati de jos si pusi pe facut bani prin orice metode, de la comert cu amanuntul pana la acapararea activelor de stat. De aici vine Liviu Dragnea, asa a facut primii bani si asa si-a croit drum spre o cariera politica.
La inceputul anilor ’90, Dragnea a detinut trei firme private, cu care a derulat primele sale afaceri. Am cautat in arhivele de la Registrul Comertului si am mers sa-i intalnim pe cei care i-au fost asociati si clienti. Din toate acestea, am reconstituit anii de tinerete ai celui mai influent politician al momentului.
Tanarul Liviu Dragnea a deschis o carciuma in satul sotiei si apoi s-a extins in satele din jur. A fost taximetrist de marfa cu un ARO facut din bucati. A vandut bere la halba in birturi comunale improvizate in casele unor tarani, in camerele de la drum. S-a asociat cu oameni pe care a stiut sa-i foloseasca si mai apoi sa-i arunce. A preluat de la stat un hotel si mai multe restaurante in locatie de gestiune, iar mai apoi s-a facut stapan peste ele.
Anii ’90 au impartit Romania in tara sfasiata care este astazi. Unii au castigat enorm intr-un timp scurt, altii au pierdut tot fara ca macar sa bage de seama. Liviu Dragnea a castigat atunci mai mult decat am putea crede la prima vedere. Ascensiunea lui din prima parte a anilor ’90 a fost ametitoare. Din omul care turna berea in halbe a ajuns, in numai cativa ani, prefectul judetului Teleorman, iar apoi si-a facut loc la mesele cele mai bogate ale politicii romanesti. In urmatoarele saptamani va vom spune povestea acestei ascensiuni.
O Dacie castigata la loz in plic si un ARO facut din bucati
O garnitura de mobila, cateva bunuri casnice si o Dacie rosie, cumparata de la o minora care o castigase la loz in plic. Aceasta este averea cu care Liviu Dragnea a intrat in afaceri si pe care el insusi a declarat-o la Registrul Comertului Olt, unde s-a prezentat impreuna cu asociatul sau Petcu Vasilica. Era august 1990 si Liviu Dragnea avea 27 de ani.
In 1987 terminase Facultatea de Transporturi Auto din Politehnica Bucuresti, iar Revolutia il prinsese facand naveta intre Giuvarasti si Corabia, unde lucra ca inginer stagiar (intr-o sectie auto apartinand Intreprinderii de Utilaj, Grau si Transport pentru Constructii Craiova). Giuvarasti – satul de bastina al sotiei Bombonica – este o comuna situata la granita dintre judetele Olt si Teleorman. Nu se mai stie cum a prins Dragnea drag de Bombonica, dar la 6 august 1988 au facut nunta iar el a ramas, cum se zice in Teleorman, „la muiere-n casa“.
Oamenii din Giuvarasti isi amintesc de acest baiat de 27 de ani, cu manecile suflecate, murdar pana la urechi de vaselina si reparand zi si noapte la un ARO prafuit, cu care ducea marfa taranilor la targurile din tara. Aceasta a doua masina nu apare printre bunurile declarate la Registrul Comertului, poate si pentru ca avea un statut incert din punct de vedere legal. Dupa cum insusi Liviu Dragnea a povestit intr-un interviu din 2016, era o masina pe care si-o facuse singur, „din bucati, piesa cu piesa, pe baza unui certificat de IMS (n.r. – masina de teren produsa in anii ’50-’60 la Campulung Muscel)”.
Tanarul Liviu Dragnea isi petrece prima parte a anului 1990 la volanul acestui ARO facut din bucati. Ii ataseaza o remorca si incepe sa-si exerseze spiritul antreprenorial incarcand-o cu legume si negociind cu taranii din Giuvarasti pretul fiecarei curse spre Alexandria sau Turnu Magurele.
Profitul lui Bachus
Pe 14 august 1990, infiinteaza „Asociatia cu scop lucrativ Bachus”, entitate privata care avea ca principal obiect de activitate „prepararea si desfacerea de cafea, bauturi alcoolice si racoritoare“. Dragnea se asociaza in aceasta afacere cu Petcu Vasilica, un satean din Giuvarasti a carui matusa detinea o casa aflata chiar in centrul comunei.
In aceasta casa de pe Strada Principala, Dragnea si Petcu isi deschid un bar – Bachus – in care vand bere la halba, coniac si alte categorii de bauturi spirtoase si racoritoare.
Oamenii din Giuvarasti si-l amintesc pe seful PSD jucand inclusiv rolul de vanzator si carand berea pe la mese, iar hartiile ramase in arhiva de la Registrul Comertului ni-l arata alergand cu treaba si in a doua zi de Craciun: pe 26 decembrie 1990, Liviu Dragnea cumpara, pentru dotarea barului, un televizor marca Telecolor contra sumei de 25.000 de lei, achitat cu banii jos, in prezenta martorilor Mireanu Paul si Creata Iulian.
Bachus-ul merge bine si aduce castig. Dupa o jumatate de an de comert cu alcool, Dragnea si Petcu pun ban pe ban si depun la CEC. Dragnea insusi se prezinta la un ghiseu din Corabia cu un teanc de 633 de bancnote de 100 de lei. Ii depune si primeste chitanta:
