Tulburarea delirantă sau psihoza comună a fost conceptualizată pentru prima dată în psihiatria franceză în secolul al XIX-lea, de C. Lasegue și Jean-Pierre Falret, fiind atunci cunoscută ca sindromul Lasegue-Falret sau folie a deux (nebunia în doi).
Acest sindrom psihiatric presupune existența unor simptome cum ar fi credințele delirante și uneori anumite halucinații ce se transmit de la un individ la altul. Poate exista și forma de folie a trois, a quatre, en familie (nebunia familiei) ori folie a plusieurs (nebunia mai multor persoane).
Cum se manifestă tulburarea delirantă
În primul rând, o persoană nu poate fi diagnosticată cu această afecțiune dacă ideea delirantă sau credințele sale sunt acceptate în mod obișnuit de ceilalți membri ai culturii sau subculturii din care face parte. Nu este foarte clar când o credință delirantă poate fi asociată sau nu cu tulburarea delirantă, din cauza credințelor de grup sau cultură a mediului de proveniență sau creștere.
