Ziua de Sambata , 25 Ianuarie a inceput cu vesti bune pentru familia lui Rares .Banii de care aveau atata nevoie au fost stransi .
Elevii de la Liceul "Emil Racovita" Vaslui si comunitatea vasluiana de peste tot au dus misiunea la final.
Mesaj de la mama lui Rareș: În acest moment, suma necesară intervenției a fost strânsă. Cred că e timpul ca această inițiativă care a adunat oameni frumoși să se oprească aici.
”Iubește-ți aproapele, ca pe tine însuți!” este principiul esențial al creștinismului și cel mai greu de respectat. Este dificil, mai ales în zilele noastre, să-l pui pe cel de lângă tine mai presus de nevoile tale, să renunți la egoism în favoarea altruismului. Toți cei care au fost aproape de cazul fiului meu au demonstrat că se poate, chiar și în cazul unei comunități blamate și mediatizate negativ, cum este cea din județul Vaslui. OAMENII din Vaslui și din Negrești, din țară și din străinătate au dat dovadă de empatie, solidaritate și generozitate, salvând viața și sănătatea copilului meu, și pentru asta le sunt recunoscătoare.
De cele mai multe ori ne plângem de o generație de adolescenți debusolată, fără valori sănătoase și care este în letargie. Elevii, tinerii, care au demarat și care s-au implicat în acțiunea de strângerea de fonduri din întreg județul, și nu numai, au demonstrat că dețin aceste valori, le aplică și își ating obiectivele propuse prin creativitate, perseverență, colaborare și mult entuziasm. Convingerea că-l pot ajuta pe Rareș le-a canalizat acțiunile și a creat un sentiment uriaș de solidaritate. Le transmit părinților să fie mândri de ei, să aibă încredere în reușita lor în viață pentru că au demonstrat că pot. Să nu uite să se bucure de ei doar pentru că sunt sănătoși.
Gândul meu se îndreaptă către foștii și actualii mei elevi. Am crezut întotdeauna, în calitate de profesor, că trebuie să-mi ajut elevii pentru ca eu sunt cea puternică, iar ei cei fragili. Viața m-a adus în situația în care rolurile s-au schimbat. Le mulțumesc că nu m-au lăsat să duc acest ”război” singură, doar prin simplu fapt că s-au gândit la mine și au înțeles suferința mea, care a devenit publică odată cu mediatizarea cazului, în special pe rețelele de socializare. Când abordam la clasă avantajele și dezavantajele rețelelor de socializare, punctam doar dezavantajele. De acum, voi începe cu ideea că Facebook-ul este parte din salvarea vieții fiului meu, prin popularizarea campaniei de sprijinire a cauzei lui. Poate pentru unii a fost prea mult, dar pentru cei implicați a fost necesar. Am fost contactată de persoane din țară și străinătate care m-au informat cu variante de clinici pentru intervenția chirurgicală, variante de cazare sau care mi-au oferit sugestii și sfaturi din experiențele personale, iar unii au contribuit și financiar. Când ești într-o astfel de situație, orice formă de ajutor contează. De aceea am apreciat orice inițiativă individuală, cum a fost cea a Andrei din Anglia sau cea colectivă a Liceului Teoretic ”Emil Racoviță”, locul de unde a pornit campania, sub impulsul colegilor lui Rareș.
Puterea de a spera și convingerea că vom reuși au fost întărite odată cu ajutorul primit de la toți cei care au înțeles că un adolescent, fără importanță că este olimpic, are nevoie de ajutor. Necunoscuți, apropiați, colegi, cadre didactice, reprezentanți ai unor instituții sau ONG-uri, agenți economici locali, români sau din străinătate, clerici, colecționari, oameni cu inimă au făcut ca într-un timp scurt să adunăm o sumă impresionantă. Modul în care aceasta va fi utilizată va fi făcut public, iar în cazul în care va rămâne o sumă de bani, aceasta va fi direcționată către un alt caz medical.
Sunt convinsă, și nu în contextul generat de problema de sănătate a lui Rareș, că în viață cel mai mare câștig sunt oamenii de lângă noi. Din fericire, am fost binecuvântați de Dumnezeu, care ni i-a adus alături pe toți cei care ne-au dat putere în încercarea noastră de a-l ajuta pe Rareș să-și ”ia viața înapoi” și să ”lupte până la capăt” cum ne scria cineva într-un mesaj, după aflarea diagnosticului. Toată această mobilizare a fost copleșitoare, iar pentru unii neașteptată, ceea ce întărește ideea că împreună reușim; trebuie doar să cerem ajutorul.
Pentru mine e clar că mulțumirile pentru sprijinul oferit sunt insuficiente, dar vreau să le primiți din sufletul unei mame care îndrăznește, datorită dumneavoastră, să spere la binele copilului său. Să aveți parte de sănătate și Dumnezeu să vă ocrotească!"
