Cercetatorii au analizat mostre colectate de pe Luna in cadrul misiunii Apollo 14 din 1971.
Oamenii de stiinta care studiaza mostrele de roci selenare aduse pe planeta noastra de astronauti au descoperit ca una dintre acestea s-ar fi format… pe Pamant. In urma studierii compozitiei rocii, cercetatorii suspecteaza ca aceasta ar fi ajuns pe Luna dupa ce un asteroid a lovit Terra, cu miliarde de ani in urma.
O echipa de oameni de stiinta de la Universitatea Curtin din Australia de Vest, alaturi de cercetatori de la Muzeul de Istorie Naturala din Suedia, Universitatea Nationala din Australia si Institutul Lunar si Planetar din Houston, SUA, studiaza mostre colectate de pe Luna in cadrul misiunii Apollo 14 din 1971, imprumutate de la Agentia Spatiala Americana (NASA).
Profesorul Alexander Nemchin de la Facultatea pentru Stiintele Pamantului si Planetare din cadrul Universitatii Curtin a declarat ca echipa din care face parte a descoperit ca una dintre mostrele de 1,8 grame prezinta o mineralogie similara granitului, roca des intalnita pe Pamant, insa extrem de rara pe Luna. "Mostra contine, de asemenea, cuart, si mai neobisnuit pe Luna", a precizat Nemchin.
"In plus, chimia zirconiului din aceasta mostra este foarte diferita de cea a oricarei alte granule de zirconiu analizata vreodata in mostrele selenare si este remarcabil de similara cu cea (a fragmenetelor) de zirconiu de pe Pamant", a adaugat specialistul.
Potrivit lui Nemchin, testele au relevat de asemenea ca mostra s-a format la o temperatura scazuta, probabil in absenta apei si in conditii de oxidare, ceea ce subliniaza probabilitatea ca aceasta sa aiba mai degraba origine terestra decat selenara.
Descoperirea i-a determinat pe oamenii de stiinta sa speculeze ca fragmentul de roca straveche s-a dislocat in urma impactului cu Terra a unui asteroid cu dimensiunea aproximativ egala cu cea a obiectului spatial care a condus la extinctia dinozaurilor.
Cercetatorii estimeaza ca Luna s-a format cu aproximativ 4,5 miliarde de ani in urma, dupa coliziunea dintre Pamant si un alt corp ceresc cu o marime aproximativa cu cea a planetei Marte.
Insa Luna si-a dezvoltat propriile caracteristici geologice, rocile selenare fiind astfel usor de distins de cele terestre. "Este un proces de formare ce implica o mare cantitate de energie, nu este ca si cum s-ar fi rupt o bucata care s-a desprins usor si a devenit Luna", a explicat Nemchin. "Este un proces destul de violent si, ca urmare, chimia s-a modificat", a adaugat el.
In timp ce mai multe roci selenare au fost descoperite pe Pamant ca rezultat al impactului asteroizilor, procesul invers nu a fost observat anterior.
Nemchin a subliniat ca atat el cat si echipa sa nu sunt 100% siguri ca esantionul provine de pe Pamant, cu toate ca dovezile ar sugera acest lucru. "Este posibil ca unele dintre aceste conditii neobisnuite sa fi avut loc intr-un spatiu foarte restrans si intr-un timp foarte scurt pe Luna, iar esantionul sa fie rezultatul acestei scurte devieri de la normalitate", a spus cercetatorul.
"Cu toate acestea, o explicatie mai simpla este ca fragmentul s-a format pe Pamant si a ajuns pe suprafata Lunii sub forma de meteorit generat de un asteroid care a lovit Terra cu aproximativ patru miliarde de ani in urma si a improscat materie in spatiu si pe Luna", a concluzionat Nemchin.
