Controverse asupra morții împăratului Napoleon. Cercetarea morţii lui Napoleon a început încă din anul 1961.
Unii specialişti susţin ca moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac și, în cele din urmă, otrăvirii. Dr. Pascal Kintz.respinge însă din start primele două supoziţii.
Din ultimele cercetări a reieşit faptul că împăratul a fost otrăvit, fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic.
Experți în toxicologia medico-legală se întrunesc în congrese sub auspiciile Asociației internaționale a toxicologilor din medicină legală pentru a stabili cauza exactă.
Oamenii de știință care aparțin acestei asociații activează în laboratoare ale poliției, spitale, tribunale, institute de medicină legală, laboratoare specializate în diverse domenii înrudite.
După congresele de la Helsinki (2000), Praga (2001), Pariş (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a găzduit cel de-al 41-lea Simpozion internațional al asociației, între 17-22 noiembrie 2003.
Controverse asupra morții împăratului Napoleon
Dr. Pascal Kintz la al 41-lea Simpozion internațional al asociației, între 17-22 noiembrie 2003 a făcut cunoscute ultimele rezultate obținute asupra chestiunii prezenței arsenicului în șuvițele de păr ale împăratului.
Se menționează în diverse publicații oficiale că „șuvițe de păr aparținând lui Napoleon”, au fost păstrate cu mare grijă și găsite la diverse persoane din anturajul acestuia.
Toxicologul francez susține că Napoleon a fost otrăvit cu arsenic în mod lent.
El a ajuns la această concluzie aprofundând analizele nu numai asupra interiorului firelor de păr, ci și a învelișului capilar.
Dr. Kintz crede că otrava a atins măduva spinării, pornind de la păr. Otrava provenea din alimentele ingerate și a fost împinsă de fluxul sanguin.
Controverse asupra morții împăratului Napoleon
Părul lui Napoleon prezenta o concentrație de substanță toxică de 7-38 de ori superioară dozei „admise”.
Adversarii acestei ipoteze resping afirmația, susținând că arsenicul detectat era de origine exogenă și nu a fost absorbit pe cale digestivă.
Ei cred că această compoziție toxică era în mod normal utilizată în secolul XIX pentru conservarea părului.
Alți cercetători explică prezența arsenicului în părul lui Napoleon prin folosirea produsului de către viticultorii epocii.
Aceștia spălau butoaiele cu arsenic, după care puneau strugurii la fermentat. Și această supoziție a fost respinsă, considerându-se că obiceiul viticultorilor epocii de a curăța butoaiele cu arsenic nu era periculos pentru sănătatea omului, cu toate că Napoleon era un cunoscut amator de vinuri.
Ce spune Ben Weider
În anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator și colecționar al unor piese originale care au aparținut lui Napoleon, a afirmat cu tărie:
„Napoleon I Bonaparte a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic. Folosindu-se noile teste ADN această enigmă ar putea fi elucidată”.
Ben Weider deține şuviţe din părul lui Napoleon și este dispus să suporte toate cheltuielile exhumării.
„Rămâne doar ca guvernul și istoricii francezi să-și dea acordul”.
Specialiștii Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă teza avansată de Ben Weider. Purtătorul de cuvânt al lui Weider a declarat că dacă îndoielile asupra morții lui Napoleon persistă, nu rămâne decât să se treacă la exhumarea împăratului.
