Creierul copilului care are o relatie pozitiva, care primeste dragoste, respect si ingrijire din partea parintilor este mai mare decat creierul copilului care este neglijat, ignorat si abuzat. Copilul neglijat va deveni un adult mai putin inteligent, mai putin capabil sa empatizeze cu altii, mai probabil sa devina dependent de droguri si cu un comportament periculos. In plus, este supus unui risc de a dezvolta probleme de sanatate mintala si alte afectiuni serioase, noteaza eva.ro.
In acest moment, neurologii incep sa inteleaga modul in care interactiunea dintre copil si mama afecteaza cresterea creierului. Cresterea creierului copilului are nevoie practic de o interactiune pozitiva intre copil si mama, deoarece dezvoltarea circuitelor cerebrale depinde de aceasta. Primii doi ani din viata copiilor sunt esentiali in procesul de dezvoltare a creierului, deoarece 80% dintre celulele creierului pe care le au oamenii sunt formate in aceasta perioada.
Din al treilea trimestru de sarcina pana in a 24-a luna de viata, creierul uman se dubleaza, dar doar daca obtine experiente pozitive corecte. In primii doi ani de viata, celulele creierului si conectarea lor sunt stabilite, iar conexiunele care sunt folosite adesea sunt intarite, pe cand cele care sunt utilizare rareori sunt inchise.
Conexiunile care nu sunt folosite mor. Creierul nu continua sa creasca. Acesta organizeaza, dezorganizeaza, apoi reorganizeaza. Dezorganizarea creierului, adica moartea a milioane de neuroni si deconectarea sinapselor, face parte din modul in care creierul creste, pe masura ce se reorganizeaza.
Modul in care genele noastre sunt codificate este afectat de hormonii generati de relatia dintre copil si mama.
Endorfinele regleaza pozitiv genele. De asemenea, cortizolul, hormonul stresului, are un efect semnificativ asupra genelor. De aceea, mediile pozitive emotional sunt vitale pentru sugari. Acest lucru inseamna ca emotiile pozitive din primii doi ani ai unui copil stabilesc restul vietii acestuia.
Mai mult, un studiu care a analizat 127 de copii de la inceputul scolii pana in adolescenta timpurie confirma aceste afirmatii. Conform acestuia, dragostea materna poate ajuta creierul copiilor sa creasca la o rata de doua ori mai mare decat in cazul copiilor neglijati. Acest studiu sugereaza ca exista o perioada sensibila cand creierul raspunde mai mult la sprijinul matern.
Relatia dintre parinti si copii din perioada prescolara este vitala, chiar mai importanta decat atunci cand copilul inainteaza in varsta. Acest lucru este datorat plasticitatii mai mari a creierului atunci cand copiii sunt mai mici, ceea ce inseamna ca experientele timpurii din viata afecteaza creierul mai tare. Este vital ca cei mici sa beneficieze de sprijin si grija in acei primi ani de viata. Sprijinul matern timpuriu este important pentru dezvoltarea creierului copilului. Acordarea sprijinului parintilor poate avea un impact pozitiv asupra comportamentului la copii. F.G.
