Jurnalistul Cristian Tudor Popescu analizează situația politică internă și dezvăluie care este motivul pentru care liderul PSD Liviu Dragnea reușește să se mențină la Putere, în ciuda disidenței pe care o arată la un moment dat unii dintre colegii de partid.
Digi24:
Acceptarea de către Ecaterina Andronescu a funcţiei de ministru al Educaţiei arată de ce rămâne Liviu Dragnea la putere, a spus la Digi24 jurnalistul Cristian Tudor Popescu.
El a făcut o analiză a mesajelor diferite transmise de Ecaterina Andronescu, de la refuzul de a lua în calcul o asemenea funcţie până la acceptarea ei.
„Ecaterina Andronescu ştie carte, e o profesoară, dar ce a făcut ne arată de ce rămâne Dragnea la putere. Asta ţine de istoria PCR din România, nu din alte ţări.
Andronescu a trimis o scrisoare principială, doctrinară, puternică, cu mesajul: nu se poate, nu mai suport.
Întrebată despre funcţia la Ministerul Educaţiei, spunea: nici nu-mi va propune, nici nu voi accepta.
Şi acum dânsa e propunerea lui Liviu Dragnea la Ministerul Educaţiei.
Asta, pentru că în România, între alb şi negru există întotdeauna o nişă – gri şobolan, unde trăiesc majoritatea covârşitoare. A spus doamna: alb ca zăpada – scrisoarea – şi acum dânsa e propunerea lui Dragnea. După două luni şi ceva.
De unde vine asta? Din istoria PCR. Nu am avut disidenţi autentici de stânga. Toţi cei care l-au contestat pe Ceauşescu voiau să recupereze ceva, le luase Ceauşescu ceva şi voiau înapoi. Nu aveau poziţii de doctrinare autentică.
Credeţi că e vreo persoană acolo capabilă să facă o disidenţă de principii? Oricare dintre ei poate fi cumpărat”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
Ziarul Financiar:
Se împlinesc aproape cinci ani de la masivele demonstraţii proeuropene cunoscute ca Euromaidan, la care autorităţile ucrainene de atunci au reacţionat brutal, şi mai bine de patru ani de la anexarea Crimeei ca pedeapsă aplicată de Rusia Ucrainei pentru îndrăzneala de a se apropia de UE şi de a ştirbi astfel sfera de influenţă rusească. Economia ucraineană pare că îşi revine. Lent, şovăielnic, dar în direcţia cea bună.
Însă anii de chin din zonele devastate de războiul dintre separatişti şi armata guvernamentală, colapsul economic (PIB-ul s-a prăbuşit cu 17% în primul trimestru din 2015), haosul politic, şocul reechilibrării economiei şi chiar deschiderea ţării către Vest au creat o vulnerabilitate, pentru economie şi societate, greu de depăşit: fuga talentului şi a forţei de muncă în străinătate. Situaţia este complicată de vecinătatea Rusiei şi de incertitudinile pe care le creează legăturile economice şi sociale pe care Ucraina încă le mai are cu această ţară.
Economia Ucrainei, o piaţă imensă după standardele europene, avansează de 11 trimestre consecutive, în ritm anualizat. Preşedintele Petro Poroşenko şi-a făcut un obicei din a anunţa intenţii măreţe, ca un acord de comerţ liber cu China sau atragerea investitorilor bogaţi din Golful Persic, şi creşteri ameţitoare, cum ar fi la exporturi de ouă, de zahăr sau de orice se poate. Însă din când în când Moscova face anunţuri de natură să demoralizeze, unul recent fiind introducerea de noi sancţiuni contra companiilor ucrainene, ceea ce scoate în evidenţă jocul incertitudinilor practicat de Kremlin. Rusia a rămas cel mai mare partener comercial individual al Ucrainei, atât la importuri, cât şi la exporturi.
În aceste condiţii nu este de mirare că aproape un milion de ucraineni pleacă din ţară în fiecare an, după cum avertizează ministrul ucrainean al afacerilor externe Pavlo Klimkin. Avertismentul este preluat cu insistenţă de presa de propagandă rusească.
„Suntem într-o situaţie catastrofală“, spunea ministrul în septembrie. Klimkin a prezentat şi cifre: doar Polonia a primit recent 1,4 milioane de ucraineni, iar aproape 30% din populaţia oraşului polonez Wroclaw vorbeşte acum ucraineana. Circa două milioane de imigranţi ucraineni ar locui în Polonia şi între 3 milioane şi 4,4 milioane în Rusia. Alte câteva milioane trăiesc în America de Nord. Polonia a fost vârful de lance al eforturilor Uniunii Europene de aducere a Ucrainei pe orbita europeană. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, aflat la bordul portavionului Charles de Gaulle, a acordat un interviu exclusiv canalului de televiziune TF1. Inconjurat de avioane de vânătoare şi elicoptere, Macron s-a aflat timp de 40 de minute într-un decor ideal pentru un şef de stat dar şi al Armatelor.
Prima întrebare i-a dat ocazia lui Emmanuel Macron să joace pe împăciutorul, pe înţeleptul. Intrebat cum reacţionează la salva de atacuri agresive de pe reţeaua Twitter pe care i-a lansat-o Donald Trump, preşedintele francez a vrut să evite polemica cu un omolog american imprevizbil şi prost crescut. „Toate aceste lucruri nu au nicio importanţă. Sunt destinate politicii interne americane” a estimat Macron încercând să nu învenineze şi mai mult relaţia cu Washington. Seful statului francez a insistat dimpotrivă pe lunga şi istorica relaţie transatlantică – de la independenţa SUA, trecând prin cele două războaie mondiale şi terminând cu atacurile din 2001 contra turnurilor gemene de la New York. „Americanii sunt şi vor rămâne aliaţii noştri istorici. Că e vorba de Siria sau de Africa, soldaţii noştri lucrează împreună, îşi riscă viaţa zilnic” a conchis Macron acest subiect nu înainte de a preciza că „a fi aliat nu înseamnă a fi vasal”. O aluzie la proiectul său de creeare a unei armate europene pentru ca Europa să nu mai depindă, pentru securitatea ei, de americani şi NATO.
Odată terminată această temă, jurnalistul şi invitatul său au abordat pe larg subiecte interne, preocupări cotidiene ale francezilor, asta în contextul în care Emmanuel Macron trece printr-un gol de aer de popularitate, cu o cotă în cădere liberă de la o vreme încoace. Analiştii sunt dealtfel de părere că preşedintele a acceptat acest interviu tocmai pentru a încerca să gestioneze o criză de încredere cu compatrioţii săi. In cursul intervenţiei sale, Macron şi-a făcut dealtfel şi un mea culpa, a recunoscut că „nu a reuşit să-i reconcilieze pe francezi cu liderii lor politici”.
Pentru a împăca „baza cu vârful”, şeful statului a promis că-şi va schimba metoda. „Francezii vor să fie apreciaţi, protejaţi şi să li se aducă soluţii. Probabil că nu i-am apreciat destul. Ii voi asculta deci mai bine, voi guverna altfel şi voi merge mai mult pe teren” a promis Emmanuel Macron. Un şef de stat care se teme ca, după modelul predecesorilor săi, să nu cunoască un adevărat divorţ cu conaţionalii săi.
