5 decembrie 2017 nu este doar ziua in care Regele Mihai a trecut in nefiinta, ci si ziua in care s-a stins ultima rezerva de noblete a statului roman, noteaza Cristian Tudor Popescu, intr-un articol pentru Republica. ”De cand ma stiu, nu mi-au placut regii. Dar acum, sufar si eu o pierdere grea. Pentru ca a murit mai mult decat un rege. S-a stins ultima rezerva de noblete a statului roman. Comunismul si postcomunismul au produs un soi de politicieni in primul rand ignobili. De decenii, in peisajul politicii romanesti, indiferent de functii, zona politica si grad de smecherie, nu dau cu ochii decat de cutre, cioflingari, ingamfati, potai si scelerati.
In rarele aparitii publice ale regelui Mihai, am putut vedea un om de o incredibila modestie demna. Sculpta aerul cu miscari domoale, dar ferme, incercand sa ocupe nu prea mult spatiu, ca si cum ar fi vrut sa le spuna celor din jur: "Nu vreau sa deranjez, nu vreau sa iau locul nimanui”.
”Nu vreau sa iau locul nimanui, pentru ca am locul meu, pe care nu il poate ocupa nimeni dintre voi”. Nicio clipa arogant, niciodata dispretuitor, Mihai paraliza totusi orice initiativa de batere pe burta sau pe greaban, tras de bracinari si imbratisari mafioate, cum e obiceiul politic pe la noi. Noli me tangere. Va stau la dispozitie, dar nu ma atingeti, spunea chipul sau nobil si trist, rasfrant spre sine.
De aceea, unul dintre cele mai obscene momente pe care le-am vazut in viata mea a fost insfacarea afectuoasa de cot a regelui Mihai de catre Ion Iliescu.
Copil crescut in comunism, am trait multa vreme cu imaginea regelui ”fugit” din tara intr-un tren incarcat cu bogatii. O minciuna. In strainatate, a muncit, si-a castigat existenta ca oricare cetatean. N-a fost un erou anticomunist in anii de exil, dar cati au fost? In schimb, in ultimii sai ani de domnie a facut un act fara de care Romania de azi n-ar fi existat. Cu un curaj si o hotarare exceptionale pentru un tanar de 20 si ceva de ani, a girat intalnirea fortelor politice capabile sa scoata statul din razboiul alaturi de Germania. Fara 23 august 1944, Stalin n-ar fi decis niciodata: ”Transilvania va fi pe veci a romanilor” si nici de restul tarii nu se stie ce s-ar fi ales.
Fara Mihai, casa regala nu mai este decat un oengeu milog si lacom, care, paradoxal, vrea sa fie lacheul de imagine al guvernului contra 25 milioane euro pe an din bani publici. Si rege in Romania ramane neamprostia”, a scris Cristian Tudor Popescu.
