vineri, 29 martie, 2024

DAN HORGAN : IZVOR DE APA VIE TRADITII DE Adormirea Maicii Domnului SAU USPENIA

Distribuie:

Publicat:

Adormirea Maicii Domnului, Sfanta Maria Mare, Precista Mare sau Uspenia cum este numita in popor, Sfanta Marie Mare este o sarbatoare importanta cu data fixa din perioada de vara si care aduce in atentie, pe langa randuielile din cultul ortodox inchinate cinstirii Maicii Domnului si cele de traditie veche romaneasca.

 

 
Dupa savarsirea tuturor tainelor mantuirii noastre si dupa Inaltarea Domnului Iisus la ceruri, Prea Curata si Prea binecuvantata Fecioara Maria, Maica lui si Mijlocitoarea mantuirii noastre, s-a apropiat de prea cinstita si prea slavita ei Adormire, fiind plina de zile. Deci dorind ea ca sa iasa din trup si sa se duca la Dumnezeu, pentru ca era cuprinsa de necurmata si necontenita dumnezeiasca dorinta ca sa vada prea dulcea si prea dorita fata a Fiului sau. Ea se ruga Domnului cu caldura ca sa o ia pe ea la Dansul din valea aceasta a plangerii si sa o duca in bucuriile cele de sus si nesfarsite. Fecioara zacea cu cinste pe patul cel impodobit, se pregatise catre fericita plecare, asteptand venirea la dansa a Fiului si Domnului ei cel prea dorit.
Deodata a stralucit in casa o lumina a dumnezeiestii slave lumanarile s-au intunecat, iar acoperamantul casei se vedea deschis, si slava Domnului venea din cerimpreuna cu Iisus Hristosu, Imparatul slavei, cu arhangheli si cu ingeri au vestit Prea Sfintei Fecioare Maria mai inainte ca el se apropia catre Prea Curata lui Maica. Ea s-a ridicat de pe pat, sarguindu-se intru intampinarea lui, si s-a inchinat Domnului sau.
 
Sarbatoarea a patruns la noi odata cu generalizarea cultului mariologic in Rasarit, prin secolul al V-lea. Romanii i-au acordat o cinstire deosebita, sarbatoarea fiind asteptata, dupa unele traditii, cu aproape aceeasi bucurie ca Pastele sau Craciunul. O dovada a acestei cinstiri este si postul de doua saptamani (1 – 14 august) care precede sarbatoarea si care se tine de catre crestini pretutindeni, nefiind ingaduita mancare de dulce decat bolnavilor si copiilor, caci postul ei este tinut mai abitir ca al Craciunului, dupa cum arata traditia.
 
Cu privire la perioada postului, muscelenii nu mananca nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peste nu-i decat o singura zi, Pobrejenia, ca Postul Sinta-Mariei este rupt din Paresimi. De asemenea, in popor exista credinta potrivit careia, ,,La inceput, Postul Pastilor era de noua saptamani, dar vazandu-se ca e prea lung si prea saracacios, si ca oamenii ieseau prea slabi in primavara, cand trebuia sa se dea cu totul muncilor, s-a micsorat acest post cu doua saptamani si s-au pus aceste zile de post inaintea Santamariei Mari, cand e belsug de legume si zarzavaturi”.
 
Postul Adormirii Maicii Domnului nu trebuie sa se confunde cu Postul Maicii Domnului, impamantenit in traditia crestinilor ca o forma de evlavie populara si care se crede ca aduce implinirea tuturor dorintelor. Randuiala acestui post era mai demult aceea ca sa se posteasca incepand cu ziua de luni (in orice perioada de peste an), toata ziua pana a doua zi dimineata. In saptamana urmatoare se postea ziua de marti si, tot astfel, mai departe zilele urmatoare, in decurs de sapte saptamani. Pe durata postului, candela trebuia sa arda neincetat. Modul de postire era aspru, fara mancare, numai unii oameni mancau putina paine si beau apa. Astazi se tine numai postul randuit de Biserica si care inseamna o pregatire pentru cinstirea cum se cuvine a sarbatorii crestine.
 
In partile Moldovei Sfanta Maria Mare era considerata, a mortilor, se fac si praznice pentru cei din lumea de dincolo, atat in dimineata sambetei de dinaintea sarbatorii, cat si a doua zi, dupa Sfanta Marie, mai ales cand raposatii sunt inecati, arsi, mancati de lupi sau au suferit alte cumpene, dar fiind pomeniti toti ce au numele pornind de la cel al Preacuratei. Sarbatoare de Adormirea Maicii Domnului nu este nici un motiv de petrecere si nici de serbare a numelui. Acest lucru se face de Santa Marie Mica sau Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie).
 
Formele cultice traditionale, inchinate sarbatorii Adormirii Maicii Domnului, dincolo de caracterul popular, sunt o expresie a sentimentului de cinstire mai deosebita cu care romanii fac din sarbatoare un prilej de intimizare a credintei lor in rituri si practici ce se aduc, de fapt, ca o ofranda de viata, de suflet si aceasta ofranda sta mereu sub semnul increderii in ocrotirea divina. In unele traditii Maica Domnului, adesea identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.
 
Se impart struguri si prune pentru sufletul mortilor. In dimineata zilei de Santamarie femeile merg la biserica cu ofranda din ciorchini de struguri copti de la soiurile varatice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numita „coliva de pomana“ sau „coliva de struguri“. Prin Bucovina si partile Moldovei de sus, gospodinele merg la biserica si impart struguri, prune si faguri de miere. Cu acest prilej merg in cimitir si tamaiaza mormintele rudelor. In unele regiuni, porumbul de lapte copt pe jar sau fiert este o delicatesa specifica zilei de Uspenie.
 
Dupa o veche traditie, in aceasta zi se povesteau minunile Maicii Domnului. Pe 15 august, crestinii se roaga cu sufletul deschis si fara nici o opreliste la icoana Sfintei Maria, pentru casatorie buna, insanatosire grabnica, pentru nastere usoara si pentru a avea copii sanatosi si fericiti. Femeile insarcinate ar trebui sa pastreze cu sfintenie postul de Santa Marie, mai ales pe 14 august, ziua Cercurilor Sfintei Maria, cand nu au voie sa lucreze in nici un fel.
 
Nu se taie parul si nici nu se arunca la gunoi parul din pieptene.

In ziua de 15 august, usa de la gospodarie trebuie sa fie lasata deschisa inainte de rasaritul soarelui, astfel incat Fecioara Maria sa poata intra daca isi doreste, daruind noroc si alinare celor din casa.

In aceasta zi erau adunate flori si ultimele plante de leac ce se pun la icoana Preacuratei. Una dintre ele este si  navalnicul, o planta care creste in paduri, in locuri ascunse, cunoscute doar de femeile in varsta. In general, planta aceasta este daruita fetelor pentru a avea noroc sa se casatoreasca cu un baiat gospodar si iubitor. Astfel, Caprifoiul numita si ,,Palma” sau ,,Mana Maicii Domnului” se pune in apa de imbaiere pentru a face corpul sa isi mentina si sa sporeasca frumusetea si sanatatea.
Daca de Sfanta Marie Mare infloresc trandafirii, atunci va fi toamna lunga, frumoasa si imbelsugata.
 
In perioada postului Sfintei Marii fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14 – 15 septembrie la manastirile care poarta hramul Sfintei Marii. La tara, in vii se angajeaza pandarii (oameni care sa pazeasca viile) si se spune ca se leaga simbolic ciocul pasarilor pentru ca acestea sa nu manance boabele de struguri.
 
Intre cele doua Marii, 15 august si 8 septembrie, este timpul prielnic semanarii graului. Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului incheie un ciclu, redeschis de cea a Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie). De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna. Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamaria Mare (15 august) si Santamaria Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna.
     In aceasta zi este celebrata si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbari la malul marii si in toate orasele dunarene.

                                                                                                        Dan Horgan
    

Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Dumitru Balaet – ,,Constituirea miturilor fundamentale. Aspecte ale folclorului literar straroman”
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”,  Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Romulus Antonescu – Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti, Editie digitala, 2009
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tony Brill – ,,Legendele romanilor”, vol. I, Legendele cosmosului, Editura Grai si suflet – Cultura nationala, Bucuresti, 199.
-Tudor Pamfile, ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img