Rusaliile (lat. Rusalia – sarbatoarea trandafirilor, cand se depun trandafiri – rosae– pe morminte). Conform traditiei populare, Rusaliile sau ielele femei tinere, frumoase, vesele, nebunatice, periculoase nevazute de oameni. Conform originii mitologico-crestine Rusaliile sunt fete de imparat „pline de dusmanie” impotriva crestinilor; tatal lor se numeste Rusalim Imparat. Cauza dusmaniei fata de crestini a fost trecerea unor supusi ai Imparatului pagan Rusalim la crestinism. De aici ar veni si denumirea de Rusalii.
In Moldova a existat credinta, ca Rusaliile ar fi fost sapte surori neprihanite si care, conform credintei populare schilodesc oamenii, le iau mintile, le fura copii si dezlantuie in timpul cel mai cald al anului vanturi, vartejuri neasteptate aducand felurite daune grave. Se crede ca Rusaliile au putere numai pana la cantatul cocosilor.
Aceastasarbatoare aparuta in paganism si imbogatita cu multe traditii populare, suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina de dupa sarbatorile pascale a Pogorarii Sfantului Duh, evoca evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile dupa Invierea Domnului, cand s-a pogorat, in chip de „limbi ca de foc” Sfantul Duh a treia persoana a Sfintei Treimi.
In Duminica Pogorarii Sfantului Duh, sarbatoare legata de abundenta vegetala flacaii aduceau din paduri nuiele, crengi si frunze nuc sau de tei, duse la biserica, sfintite si puse la icoane intreaga gospodarie fiind impodobita cu acestea simbolizand limbile de foc au pogorat asupra Apostolilor si astfel ei s-au umplut de Duh Sfant.
In ziua a opta de la Duminica Mare dupa ce a luat sfarsit Saptamana Rusaliilor, cand pleaca Rusaliile dintre oameni atunci este sarbatoarea propriu-zisa cea adevarata a Rusaliilor, cand se scot toate ramurile cu frunze din casa si sunt aruncate pe o apa curgatoare impreuna cu rostirea cuvintelor: „sa se duca cu ele si toate relele din casa” crezandu-se, ca odata cu Rusaliile vor parasi casa si toate duhurile necurate dar si in speranta ca va ploua si vor fi roade multe pe campuri.
Pe parcursul secolelor poporul a inventat si felurite moduri de imbunare dar si de lupta impotriva Rusaliilor. Actiunile acestea, au devenit cu timpul ritualice: interdictia muncilor importante atat pe camp, cat si in gospodarie, culesul plantelor medicinale, caci se considera ca acestea dupa Rusalii isi pierd calitatile vindecatoare. Oamenii superstitiosi si astazi sunt siguri ca Rusaliile fug de pelin, usturoi, de aceea poarta pelin, leustean, usturoi la brau, pun in case, ca sa fie casa si gospodaria ferita de Rusalii. Fetele si baietii care se intalneau in aceasta zi se bateau cu pelin, sarbatoarea Rusaliilor fiind numita si a pelinului. Tot acum, pelinul se punea in toate bauturile, cu exceptia apei.
Pe vremuri, mai ales copiii si saracii asteptau cu mare nerabdare sarbatorile Mosilor, care precedau invariabil marile sarbatori. Mosii cadeau in zilele de sambata, aceasta zi fiind considerata a mortilor cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numita Duminica Rusaliilor, in sambata numita si a Mosilor sau Mosii de Rusalii, Mosii de Vara sau Mosii cei Mari. La Mosii de Vara, gospodinele merg la morminte pentru a le curata, dau de pomana in strachini fructe coapte, placinte, cas, mamaliga, zeama sau bors de pasare, purcel sau miel, scrob (omleta), nelipsind painea, colacii, covrigii si lumanarile iar ca bautura, femeile umpleau ulcelele pentru pomana cu lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind impodobite cu trandafiri sau busuioc.
La Mosii de vara pana nu dadeau mai intai de pomana, nu se mananca nimic, crezand ca acum se impartasesc mortii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Mosi pe la vecini si pe la neamuri, obisnuind sa aprinda lumanarea la intrarea in casa. Mosii dusi erau intorsi, gospodinele nevenind niciodata acasa cu mana goala. De multe ori, impartirea Mosilor era continuata si in Duminica Mare.
Dan Horgan
Biblografie:
Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Dumitru Balaet – ,,Constituirea miturilor fundamentale. Aspecte ale folclorului literar straroman”
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005
– Romulus Antonescu – Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti, Editie digitala, 2009
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
