Daca pe 26-28 septembrie s-au sarbatorit cei trei Filipi Berbecari, pe 11 noiembrie sarbatorim pe Sfantul mucenic Mina. Crescut in mitropolia Kotuanului de neam egiptean dar crestin in credinta fiind sub stapanirea tribunului Fermilian, era de meserie ostas.
Pe atunci imparatea Dioclitian si Maximian, imparati pagani, care au dat porunca in toate partile ca acei crestini care nu se vor inchina la idoli sa fie omorati pana la unul, incat credinciosii erau pretutindeni siliti spre jertfele idolesti.
Atunci fericitul Mina, neputand sa vada nevoia aceea, nici vrand sa priveasca cum se cinstesc idolii cei fara de suflet a abandonat viata militara si s-a retras la munte in pustie, preferand a vietui impreuna cu fiarele, decat cu norodul care nu cunoaste pe Dumnezeu. In pildele crestinesti se povesteste ca traia pe atunci in Alexandria un om cu numele Evtropie. Acesta s-a fagaduit sa dea bisericii Sf. Mina un vas de argint si, chemand pe argintar, i-a poruncit sa-i faca doua vase, unul pe numele sfantului, si sa scrie pe dansul cuvintele acestuia: vasul sfantului marelui mucenic Mina, iar celalalt pe numele lui, si sa scrie pe dansul asa: vasul lui Evtropie, cetateanul Alexandriei. Iar argintarul, cand a savarsit amandoua vasele, al sfantului Mina a iesit mai frumos decat celalalt. Iar Evtropie, cand era odata pe mare si se ospata dintr-insele, vazand vasul cel facut pe numele sfantului Mina mai frumos decat cel facut pe numele lui, nu vrea sa-l mai dea sfantului, ci a poruncit slugii sale sa puie intr-insul bucate, iar pe cel cu numele sau sa-l trimita la biserica sfantului Mina. Dupa ce s-a sfarsit masa, a luat sluga vasul mucenicului si mergand la marginea corabiei, a inceput a-l spala in mare si, spalandu-l, a cazut asupra lui o spaima, caci a vazut un om iesind din mare, care, rapind vasul din mana lui, s-a facut nevazut. Iar sluga, tremurand de frica, s-a aruncat in mare dupa vas. Aceasta vazand stapanul lui, s-a spaimantat si, plangand, zicea: „Vai mie, ticalosul, pentru ce am oprit vasul sfantului, caci am pierdut si pe rob, si vasul? Dar tu, Doamne Dumnezeul meu, nu te mania pana la sfarsit si fa mila cu sluga mea, ca iata, dau fagaduinta, ca, daca voi afla macar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da placutului tau, sfantului Mina, sau voi da pretul vasului pierdut la biserica sfantului.“ Apoi ajungand corabia la tarm, a iesit Evtropie la uscat si se uita pe marginea marii, vrand sa vada trupul slugii, aruncat de mare, ca sa-l ingroape pe el; si luand aminte cu sarguinta, a vazut pe sluga cu vasul iesind din mare si, spaimantandu-se, a zis cu mare glas: „Slava lui Dumnezeu! O! cu adevarat mare este sfantul mucenic Mina“. Apoi au iesit toti din corabie si, vazand pe sluga tinand vasul, s-au mirat si slaveau pe Dumnezeu. Dupa aceea l-au intrebat pe el cum a ramas viu in mare si cum a iesit sanatos, iar el le-a spus, zicand: „Cand m-am aruncat in mare, un barbat slavit, impreuna cu alti doi m-au apucat, si au calatorit pana aici impreuna cu mine, ieri si astazi.“ Evtropie luand pe sluga si vasul, s-a dus la biserica sfantului Mina si, inchinandu-se, a lasat vasul cel fagaduit sfantului, multumind lui Dumnezeu si proslavind pe placutul sau, pe sfantul Mina.
In traditia populara Sf. Mina este ajutorul celor pagubasi pentru prinderea si dovedirea hotilor si a tuturor faptasilor de rele. In credinta populara se povesteste de o femeie tanara cu un singur copil, impreuna cu sotul ei iubit auzit-a prin sat si pe dascalul de la biserica cum ca cine nu respecta aceasta sarbatoare nu-i va merge bine si va afla nenorociri, acea femeia nu a crezut, ci tocmai in acea zi a Sf. Mina a gasit timp sa ispraveasca doua camasi, una a sotului, alta a copilului. Dar, din pacate, acestea fura cele din urma camasi ce le-a mai cusut acea femeie acestor doi tovarasi ai ei, caci o boala grea ii baga in mormant la trei saptamani, intai fiul si pe urma sotul ei.
In aceasta zi mare, femeile duc la biserica lumanari, pe care le lipesc la sfesnice cu capatul care de obicei se aprinde, ca sa se intoarca spre casa lor inimile voitorilor de rau, intocmai cum au intors lumanarea. Fetele mari duc si ele astfel de lumanari, pe care le intorc si astfel le aprind, ca sa se intoarca spre ele inimile celor doriti.
Sf. Mina e rau de paguba iar in aceasta perioada nu se coase, nu se impunge in piele, nu se da de imprumut, nu se duc la moara, nu se imprumuta foc la vecini, nu se matura casa, nu se lucreaza nimic, zicand ca-i rau de teama lupilor si pentru a nu avea primejdii si a nu adormi pe vesnicie.
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – ,,Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Arthur Gorovei – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura ,,Grai si Suflet – Cultura Nationala” Bucuresti, 1995.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucureszi 2005.
– Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ,,Panteonul romanesc” Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – ,,Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000”, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ,,Ghidul Sarbatorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiuca – ,,Sarbatoarea noastra cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Marcel Laptes – „Timpul si sarbatorile taranului roman” , Editura Corvin, 2009.
– Marcel Olinescu – ,,Mitologie romaneasca”, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001.
– Mihai Coman – Mitologie populara romaneasca. Editura: Minerva, Bucuresti, 1988.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005.
– Romulus Antonescu – ,,Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti”, Editie digitala, 2009
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tony Brill – ,,Legendele romanilor, Editura Grai si suflet – Cultura nationala, Bucuresti, 1994.
– Tudor Pamfile – ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Tudor Pamfile -,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
