Fiind cei mai importanti sfinti apostoli ucenici care au propovaduit Evanghelia dar si pentru activitatile lor misionare Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti in fiecare an pe data de 29 iunie, zi de o mare insemnatate in Biserica Ortodoxa Romana. Minunile savarsite de cei doi sfinti sunt descrise pe larg si in Noul Testament.
Sfantul Petru era frate lui Andrei cel intai chemat. Mergand Iisus la iezerul Ghenisaretului si afland pe Andrei si pe Petru unde-si intindeau navodul si mrejele, i-a chemat si indata au urmat dupa dansul. Dupa aceea propovaduind Petru Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadochia, Asia si in Vitinia, s-a pogorat pana la Roma. Si pentru ca Sf. Petru a biruit cu minunile facute de el pe Simon vrajitorul, a fost rastignit, de imparatul Nero, cu capul in jos, precum el insusi a dorit nefiind demn de aceiasi moarte ca a Mantuitorului Iisus Hristos.
Apostol Pavel, numit la inceput Saul, era om instruit, fiind invatat de Gamaliel si cunoscator desavarsit al Legii lui Moise. Saul din Tars a fost unul dintre prigonitorii crestinilor si cel care s-a invoit la uciderea cu pietre a lui Stefan, primul martir al Bisericii. Saul a fost acela care a pornit spre Damasc pentru a-i aduce legati la Ierusalim pe cei care umblau pe Calea Credintei. Pe drumul spre Damasc s-a petrecut orbirea trupeasca a lui Saul, care s-a finalizat prin convertirea lui de catre Anania, botezul, iluminarea sa trupeasca si spirituala si astfel, Saul s-a umplut de Duhul Sfant si s-a numit Pavel. Si indata a inceput a propovadui in sinagogi ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. A fost in numeroase calatorii misionare, a propovaduit in Antiohia Pisidiei, Iconia, Filipi, Tesalonic, Berea, Corint, Ierusalim, in tinuturile Galatiei si Frigiei, in Efes, in Macedonia, Milet, Tyr, invatand pe multi ajungand in cele din urma in Roma. Sfarsitul sau a fost in timpul imparatului Nero. A murit ca martir al credintei taindu-i-se capul pentru marturisirea lui Hristos, in urma lui Apostolului Petru.
Sfintii Apostoli Petru si Pavel au murit in anul 67 ca si martiri ai credintei crestine. Moastele lor tot la un loc s-au pus. Avand in vedere ca cei doi s-au dat viata pentru credinta in acelasi an, ei sunt sarbatoriti in aceeasi zi in fiecare an, pe 29 iunie.
Inaintea sarbatoririi acestora, credinciosii tin postul sfintilor Petru si Pavel inceput in prima duminica dupa Rusalii si care ia sfarsit chiar astazi, prin care se curata de pacate si se apropiere spiritual de divinitate.
Sfantul Petru fiind stapanul lupilor, pe 29 iunie se tine ,,Sarbatoarea lupilor”, un obicei prin care se previne ca lupii sa dea iama in vite. Potrivit unor zone folclorice, Sfantul Petru de vara este separat de o jumatate de an de ,,fratele sau”, Sfantul Petru de iarna, acesta din urma fiind de fapt patronul lupilor. San-Petru de vara marcheaza cea de-a doua jumatate a anului, care poate incepe putin mai devreme, la Sanziene, este patronul agricultorilor. In frumoasa traditie populara se povesteste ca Sf. Petru a fost un om muritor, pe care l-a luat Dumnezeu in cer. Totodata Sfantul Petru e mana dreapta a lui Dumnezeu iar Sf. Petru ar locui cu Sf. Pavel in luna: Sf. Petru de-a dreapta si Sf. Pavel de-a stanga , Sf. Petru fiind chelar, el nu pastreaza numai cheile raiului, ci si cheile incaperilor ceresti; el este chelarul curtii dumnezeiesti, fiind mai mare peste granare, din care trebuie sa imparta animalelor.
Sf. Petru este raspunzator de starea finala a recoltelor, el este cel care patroneaza caldura si ploaia, putand trimite grindina pe hotarele celor nerespectuosi. Fiind o sarbatoare de mare insemnatate pentru calendarul agricol, paza impotriva grindinii se realiza prin venerarea sfantului in cele trei zile de nelucrare, cu incepere din 29 iunie.
El fierbe trei zile piatra adevarata, spre a o marunti, ca sa nu strice campurile. Cand se aude huruind in cer, atunci cand tuna inabusit, se crede ca Sf. Petru fierbe piatra. De aceea Sf. Petru se serbeaza timp de trei zile, incepand cu 29 iunie. Atunci cand oamenii nesocotesc puterea dumnezeiasca, Sf. Petru cheama balaurii si impreuna cu dansii bate in lume cu piatra; balaurii maruntind-o, iar el amestecand-o in ploaie. Cand Sf. Petru plesneste din bici, din sfichiul biciului sar scantei, care, cazand pe pamant, se prefac in licurici. Licuricii sunt blagosloviti de sfant ca sa lumineze calea ratacitilor prin paduri. Ei se ivesc aproape tot timpul in preajma acestei zile.
In ziua de Sf. Petru si Pavel in traditia populara se spune ca nici o femeie nu trebuie sa manance mere pana in aceasta zi, fara a face un mare pacat si fara a-i supara pe morti. Dupa aceasta zi, femeile tinere pot manca mere, cele batrane trebuind sa astepte pana la Sf. Ilie.
Cu valoare simbolica, pana acum se interzicea scuturarea merilor, pentru a se feri de caderea peste holde a grindinii, avand dimensiunile fructelor respective permisa fiind din aceasta zi a baterea merelor dar si alte poame.
Daca va tuna sau va fulgera in aceasta zi, nucile si alunele nu vor avea miez sau vor fi viermanoase.
Oamenii pistruiati se spala cu apa la miezul noptii, cand canta cocosul, caci se tem sa nu fie socotiti jidovi, altfel petele de pe fata inmultindu-se.
In credinta populara se spune ca in aceasta zi e timpul inceperii secerisului iar privighetoarea inceteaza sa mai cante in paduri iar cucii se transforma in soimi, ei revenind la forma lor originala in ziua Bunei Vestiri.
In ziua de 29 iunie se tin si ,,Mosii de Sfantul Petru”. Acum oamenii merg la biserica, asista la slujba si dau de pomana in onoarea rudelor decedate merindele sfintite: colaci, lumanari, coliva de grau, porumb fiert cirese din primul cules, mere dulci si acre, zarzare proaspete, iar cei care au miere pot duce la biserica faguri iar in unele regiuni se duce si obiecte de imbracaminte.
Un sincer ,,LA MULTI ANI” tuturor ce poarta numele de Petru si Pavel.
Dan Horgan
Bibliografie:
– Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Arthur Gorovei. – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura, Grai si Suflet – Cultura Nationala, Bucuresti, 1995.
– Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.
– Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucuresti 2005
– Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an” Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – Ghidul Sarbatorilor Romanesti Editura Humanitas 1998
– Narcisa Stiuca – Sarbatoarea noastra cea de toate zilele, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005
– Romulus Antonescu – Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti, Editie digitala, 2009
– Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985
– Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
– Tudor Pamfile, ,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
– Tudor Pamfile „Mitologie romaneasca”, Editura Grai si Suflet, Bucuresti, 2000.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.
