vineri, 29 martie, 2024

Dan Horgan : IZVOR DE APA VIE TRADITII SI OBICEIURI DE SAMEDRU SAU SFANTUL DUMITRU

Distribuie:

Publicat:

Denumirea sacra a zilei de  Sf. Mare Mucenic Dumitru sarbatorit pe 26 octombrie.cunoscuta in traditia populara si sub numele de Sanmedru ori Samedru. A fost un nobil ofiter proconsul al Ahaiei. In consecinta faptului ca l-a marturisit pe Iisus Hristos, a fost martirizat in jurul anului 306 la 26 octombrie, cu lancea, la Tessalonic, in timpul prigoanei anticrestine de sub imparatul Maximilian iar in loc de sange din trupul sau a iesit mir. Cruciatii din Evul Mediu l-au adoptat, ca si pe Sfantul Gheorghe, drept patron al lor.

     Marele Mucenic Dumitru este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinti militari, atat in Biserica Ortodoxa, cat si in Biserica Catolica fiind sarbatorit in aceiasi zi de 26 octombrie. Dar crestini ortodocsi care urmeaza calendarul iulian il sarbatoresc pe Sf. Dumitru la 8 noiembrie.
     Sa nu se faca confuzia intre Sf. Dumitru, izvoratorul de mir si Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), sarbatorit in Biserica Ortodoxa Romana la 27 octombrie.
    Dupa hramul Sfintei Parascheva, zilele Sfintilor Dumitru sunt ultima si cea mai importanta sarbatoare din toamna, care, dupa obiceiuri pastorale, marcheaza inceputul iernii.    In credinta populara, anul este impartit in vara si iarna.
Aceasta divinitate populara aflat in opozitie cu San-George, care incuie iarna si inverzeste intreaga natura, Samedru desfrunzeste codrul si usuca toate plantele de pe camp. Daca in gradina, a ramas vreo floare neculeasa si este inca frumoasa si neofilita, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este inspre alinarea sufletelor celor morti. Exista credinta ca in aceasta zi, caldura intra in pamant si gerul incepe a-si arata coltii.
Credintele si legendele populare il infatiseaza pe Samedru ca pe un batran obisnuit, ,,placut lui Dumnezeu pentru batranetea sa” pastor sau crescator de vite, socotit a fi si patronul caselor si paznicul care-i apara pe oameni de fiarele salbatice Acum, in plina toamna, intr-o perioada de imbatranire simbolica a timpului, se considera ca zeitatea populara a naturii murea si invia simbolic in cadrul unui ceremonial nocturn asemanator revelionului, numit ,,focul lui Samedru”, la care participa intreaga comunitate. Este o sarbatoare cu caracter funerar, cu hramuri rasunatoare, ofrande cu colaci deliciosi, jocuri cu focuri vii si veghe rituala.
    Obiceiurile de Sfantul Dumitru erau asemanatoare cu cele din preajma echinoctiului de primavara, cum erau focurile si rotile de foc – cu rol de purificare  
Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri care au loc in ajun de Samedru sunt denumite si focurile vii. Tinerii adunau din timp gramezi de lemne si de cetina uscata, in mijlocul carora infigeau un brad verde, reprezentare fitomorfa a lui Samedru. Focul era aprins in noaptea ce premergea sarbatorii si era intretinut cu lemne uscate, paie si resturile ramase de la melitatul canepii. In jurul lui se mancau ofrandele aduse de femeile vaduve, se bea si se petrecea toata noaptea. Dimineata, la plecarea spre sat, flacaii luau cativa taciuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau gospodaria si pomii din livada si aprind focuri in curti sau pe dealuri, peste care sar copiii, sa fie sanatosi, iar tinerii pentru a se casatori. Ritualul spune ca cei care sar peste foc vor fi sanatosi tot anul si feriti de boli si necazuri. Focul are menirea sa alunge fiarele, de a incalzi mortii precum si puteri roditoare, astfel ca dupa ce este stins, oamenii arunca in gradina carbunii si cenusa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind aparati de daunatori si sunt roditori in anul care vine. Batranele si femeile vaduve impart covrigi, paine, nuci, mere, struguri si prune uscate numai celor care sar peste foc. Tot astazi se pomenesc mortii. Se dau de pomana coliva de Samedru, unt, lapte sau branza si colaci in forma de cruce.
    Considerat patronul pastorilor, Samedru aduce in repertoriul superstitiilor un obicei stravechi pe care ciobanii din zona Moldovei il mai practica si astazi. Pentru a afla cum va fi iarna, pastorii isi aseaza cojocul pe iarba in mijlocul oilor, asteptand sa vada ce oaie se va aseza pe el. Daca se va culca o oaie neagra, iarna va fi buna, iar daca se va culca o oaie alba, iarna va fi aspra. Un alt mod de a afla cum va fi iarna, este urmaritul mersului oilor in dimineata sarbatorii Sfantului Dumitru astfel: daca dimineata se va trezi intai o oaie alba si va merge inspre sud, iarna va fi grea; daca se va trezi o oaie neagra si se va indrepta spre nord, iarna va fi usoara.
     Traditia populara aminteste ca de cade multa frunza in octombrie, anul urmator va fi rodnic. Batranii au si superstitii legate de aceasta sarbatoare. Se spune ca in cazul in care frunzele arborilor cad tarziu, toamna va fi lunga, iarna grea si anul bogat in omizi.
    In credinta rurala cum e ziua de Samedru, asa va fi toata iarna. Daca la Samedru e vremea aspra, va fi iarna grea, iar de va fi vremea buna, toamna va fi lunga si frumoasa iar daca in noaptea Sfantului Dumitru e luna plina si cerul e senin, iarna va fi buna, iar daca e luna plina si cerul e acoperit de nori, daca ploua sau ninge, iarna va fi aspra, cu zapezi grele iar daca in aceasta seara e luna noua, iarna se incepe curand si se termina repede, iar daca e luna plina, iarna se incepe curand si se termina tarziu.
     O alta credinta populara din strabuni spune ca daca in ziua de Sf. Dumitru tuna, iarna care vine va fi usoara. Oamenii de la sat sunt atenti sa vada si daca soarecii campului se indreapta catre sate, pentru ca asa stiu ca iarna este aproape. Un alt semn care le atrage atentia oamenilor ca vom avea o iarna grea este daca nucii si gutuii dau rod bogat.
    Sfantul Dumitru, Izvoratorul de mir, renaste obiceiuri frumoase si in alte zone din tara, in aceasta seara mai multi flacai se intrunesc la o casa, de unde pornesc apoi prin sat cantand din fluier si caval. Intre ei se afla si un fecior imbracat ca o cadana, astfel capata bacsisuri. Obiceiul se mai numeste si ,,datina Saiegiilor”.
    Un alt obicei interesant era ca de Samedru, cand au fost aduse turmele in ,,tomnatic”, sa se faca alesul oilor. Totodata se spune ca acum e liber hotarul si nu-i bine sa nu fie lasate turmele la pascut de catre proprietarii terenurilor, ciobanii ii blestemau,
Considerand ca a fost refuzat pe Moise, acesta fiind un mare pacat. Mai exista obiceiul  ca in ziua in care turma este separata si reincredintata stapanilor se poate vorbi de un ritual ciclic: la plecarea in munte ultima oaie era mulsa pe prag, cu mainile incrucisate, iar la 26 octombrie se repeta procedeul, dar este aleasa prima oaie din turma, iar cu laptele obtinut sunt stropite toate oile, precum si grajdul, facandu-se si semnul crucii si rostind: ,,Cum a dat lapte/ Aceasta oaie/ Asa sa dati si voi/ Cat iti trai.”.
     In aceasta zi se spune ca pacurarii si ciobanii, cu clopurile frumos impodobite cu flori de munte, sunt primiti sarbatoreste de intreaga comunitate si poate incepe petrecerea. Tot in aceasta zi de octombrie se taie coama cailor tineri de 3 ani pentru ca aceasta sa creasca frumoasa.
     Se mai spune, in traditia romaneasca, ca cei care vor pazi cu sfintenie aceasta sarbatoarea de Sfant Dumitru, nu vor semana usturoi si nu vor folosi pieptenul, vor fi feriti de boli, lupi sau lovituri.
     La Samedru, spun batranii ca oamenii morti si ingropati s-ar transforma in moroi, varcolaci, strigoi si iesind din pamant sa chinuiasca pe cei vii.
    In mitologia populara, sarbatoarea Sfantului Dimitrie marcheaza sfarsitul verii pastorale, fiind numita si Ziua Soroacelor, pentru ca in aceasta zi se rezolvau si se lichidau toate socotelile, chiriile, imprumuturile, slujbele sezoniere, se strica stanele si alte intelegeri incheiate cu sase luni in urma, de Sangiorz (Sfantul Gheorghe, 23 aprilie) cand se tocmesc slugile pentru diverse treburi. De unde si zicerea ca ,,la Sangiorz se incaiera cainii iar la Samedru se sfadesc stapanii”. Sf. Dumitru, impreuna cu Sf. Gheorghe, imparte Anul Pastoral in doua anotimpuri simetrice, vara constituind-o perioada intre datele celebrarii celor doi sfinti, avand ca miez al timpului ziua Sf. Ilie.
     Un sincer ,,LA MULTI ANI!” tuturor celor ce-si serbeaza ziua onomastica cu numele de Dumitru si derivatelor sale.
                                                                                                        Dan Horgan

Bibliografie:

– Adrian Fochi – ,,Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea”, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
   – Antoaneta Olteanu – ,,Calendarele poporului roman”, Editura Paideia 2001.
   – Arthur Gorovei – ,,Credinti si superstitii ale poporului roman” Editura ,,Grai si Suflet – Cultura Nationala” Bucuresti, 1995.
   – Elena Niculita Voronca – ,,Datinile si credintele poporului roman”, Editura Polirom Iasi 1998.   
   – Gh. F. Ciausanu – „Superstitiile poporului roman” Editura Saeculum Bucureszi 2005.
   – Ion Ghinoiu – ,,Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
   – Ion Ghinoiu – ,,Panteonul romanesc” Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
   – Ion Ghinoiu – ,,Sarbatori si obiceiuri romanesti”, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
   – Ion Ghinoiu – ,,Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000”, Editura Fundatiei PRO, Bucuresti, 1999.
   – Ion Talos – ,,Gandirea magico-religioasa la romani”, Dictionar, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2001.
   – Irina Nicolau – ,,Ghidul Sarbatorilor Romanesti”, Editura Humanitas, 1998.
   – Narcisa Stiuca – ,,Sarbatoarea noastra cea de toate zilele”, Editura Cartea de Buzunar, 2006.
   – Marcel Laptes – „Timpul si sarbatorile taranului roman” , Editura Corvin, 2009.
   – Marcel Olinescu – ,,Mitologie romaneasca”, Editura Saeculum I. O., Bucuresti, 2001.
   – Mihai Coman – Mitologie populara romaneasca. Editura: Minerva, Bucuresti, 1988.
   – Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxa, 2005.
   – Romulus Antonescu – ,,Dictionar de simboluri si credinte traditionale romanesti”, Editie digitala, 2009
   – Romulus Vulcanescu – ,,Mitologie Romana”,  Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
   – Simion FIorea Marian – „Sarbatorile la romani” Editura “Grai si Suflet – Cultura Nationala”, 2001.
   – Tony Brill – ,,Legendele romanilor, Editura Grai si suflet – Cultura nationala, Bucuresti, 1994.
   – Tudor Pamfile – ,,Mitologia romana”, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
   – Tudor Pamfile -,,Sarbatorile la romani”, Editura Saeculum I.O., Bucuresti 1997.
   – Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.

 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img