joi, 28 martie, 2024

Daniel Daianu, presedintele Consiliului Fiscal: ‘Moneda comuna are nevoie de o zona euro robusta’

Distribuie:

Publicat:

Moneda unică europeană are nevoie de o zonă euro robustă, arată Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal într-un material publicat pe site-ul de opinii al Băncii Naționale a României. Asta înseamnă aranjamente de partajare egală a riscurilor și o capacitate fiscală comună pentru zona euro, anunță MEDIAFAX.

"Guvernatorul Băncii Naționale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy, a semnat recent un articol care a ridicat, probabil, multe sprâncene printre oficiali din UE (It is time to recognize that the euro was a mistake/Este momentul să admitem că euro a fost o greșeală, Financial Times, 4 Noiembrie). Deoarece este o diatribă la adresa monedei comune, care, se afirmă, ar fi fost o stratagemă a Franței de a ține ancorată Germania în Uniune. Într-un fel, sună precum faimoasa expresie a Lordului Ismay: că NATO este o alianța necesară pentru a-i ține pe ruși afară, pe germani sub control și pe americani în Europa. Textul conține o serie de observații la adresa euro care, sub diverse forme, au fost în dezbaterea publică de-a lungul anilor. Astfel, nu puțini economiști au deplâns că moneda comună a fost introdusă fără a avea aranjamente fiscale adecvate. Însuși Otmar Issing, primul economist șef al Băncii Centrale Europene, a remarcat acest fapt. Să amintim că Raportul McDougall din 1977 constată că o uniune economică și monetară va fi fragilă dacă nu va beneficia de un buget comun semnificativ. Este evidență și o divergență economică între Nordul și Sudul zonei euro, care nu poate fi explicată numai prin factori ce nu țin de funcționarea uniunii monetare", scrie academicianul Dăianu.

El spune că este greu să fie respinse elemente ce țin de bun simț economic care ar defini o zonă euro robustă precum: aranjamente de “partajare a riscurilor”(risk-sharing), inclusiv o “capacitate fiscală”, care să nu fie cu statut inferior aranjamentelor de reducere a riscurilor (risk reduction), un fond de rezoluție solid, o schemă colectivă de garantare a depozitelor (EDIS), reguli fiscale care să nu ampifice pro-ciclicitatea când este nevoie de corecții macroeconomice de amploare, o poziție (stance) macroeconomică la nivelul zonei euro și un activ sigur (safe asset) care să ajute euro să fie o moneda de rezervă competitivă în spațiul global.

"O chestiune la care face aluzie Guvernatorul Matolcsy, este că rațiuni de ordin politic au împiedicat, sau încetinit, reformarea design-ului instituțional al zonei euro. Aș menționa că este ironic că Germania, care se poate spune că este marele câștigător economic al introducerii euro pare să subaprecieze această situație; fiindcă moneda comună a operat precum o marca germană subevaluată, ceea ce explică, în largă măsură, mari surplusuri ale balanței sale externe. În aceeași categorie putem include și Olanda. Dar una este să observi neajunsuri în formatul instituțional și mecanisme ale zonei euro și altceva să consideri că euro a fost o eroare strategică. Dacă acceptăm că moneda comună are menirea de a susține Uniunea Europeană în competiția globală și să ajute menținerea stabilității în Europa, apariția să era inevitabilă la un moment dat. Că introducerea euro a fost poate prematură este o teza cu mică relevanță acum. Ce contează în schimb sunt hibe de construcție, care nu aveau cum să nu aibă consecințe; unele dintre hibe au fost subestimate de politicieni, altele au fost insuficient înțelese inclusiv de nu puțini economiști", scrie Dăianu.

Acesta adaugă: "Dar să judecăm istoria și destinul monedei comune cu beneficiul analizei retrospective și în perspectiva temporală. În 1999, China nu era încă gigantul economic (și nu numai), aparent tot mai amenințător. Iar SUA nu se conturau drept un rival economic atât de tăios pentru Uniune, într-o lume ce se multipolarizeaza, în care NATO și relația transtalantica din nefericire slăbesc. Există totodată lanțuri de producție ce exprimă integrare economică de profunzime și care pot reduce din eficacitatea utilizării politicilor monetare independente că instrumente de corecție macroeconomică –deși m-aș feri să afirm că politică monetară nu mai are utilitate în economii nu pitice (ex: Cehia, Polonia, România, Ungaria) în comparație cu țări care au folosit/folosesc regimuri de consiliu monetar. Sunt de subliniat și pericole mari noi, care reclamă un răspuns colectiv, într-o Uniune ce are nevoie de coeziune internă. Opinia că o recompunere a zonei euro ar face UE mai robustă nu mi se pare convingătoare. Dacă zona euro s-ar fragmenta, aceasta ar lovi proiectul european, probabil în mod fatal. O asemenea evoluție ar fi rea pentru toți, pentru relația transatlantică. Și NATO ar avea mult de suferit".

Daniel Dăianu completează că zona euro are nevoie de reforme profunde în funcționarea sa pentru a deveni robustă, pentru a face moneda comună robustă și pentru a sprijijni Uniunea în ansamblul său.

"Propunerea minstrului german de finanțe, Olof Scholz, privind schemă colectivă de garantare a depzitelor este un pas înainte, chiar dacă modest. Și este de sperat că propuneri din documentele de reflecție ale Comisiei Europene din 2017, din alte documente serioase, vor găși întruchipare în realitate; cu cât mai curând, cu atât mai bine. Nu trebuie să așteptăm o nouă criză severă pentru a ne trezi la realitate, pentru a face “orice este necesar pentru a salva euro”( whatever it takes to save the euro) –că să repet declarația ca și magică a lui Mario Draghi din iulie 2012", mai arată economistul.

Daniel Dăianu conchide notând că reformele în mecanismele zonei euro, pentru a o face robustă, sunt salutare pentru țările care nu sunt încă în Uniunea Monetară și că economia românească are de atins o masă critică de convergență reală și de realizat consolidare macroeconomică durabilă (controlul durabil al deficitelor) pentru a intră în Macanismul Cursurilor de Schimb (ERM2) și apoi, în zona euro.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img