Acestea contin un colorant alimentar de suprafata, utilizat pentru separarea straturilor in produse, este responsabil de culoare alba a alimentelor. Este pus in asemenea cantitati in hrana, incat oamenii pot sa inghita zilnic trilioane de particule de dioxid de titan. In urma unor biopsii efectuate pe subiecti care au consumat dioxid de titan, s-a ajuns la concluzia ca aceasta substanta poate sa transporte unele substante inflamatorii, cum ar fi endotoxina, in intestine printr-un procedeu asemanator calului troian. Tot dioxidul de titan se foloseste si pentru tratarea gresiei si a faiantei antivirale si antibacteriene.
Dintre alimentele care contin cele mai mari cantitati de dioxid de titan, bomboanele, guma de mestecat si dulciurile semipreparate, cum ar fi gogosile sub forma de praf, a caror culoare de altfel este de un alb stralucitor din cauza titanului, sunt cele mai des consumate. Laptele pentru cafea, maioneza, budincile si unele produse lactate (de ex. lapte praf) pot contine de asemenea dioxid de titan. Majoritatea produselor semipreparate, pe care noi le cumparam sunb forma de praf pentru a le pregati apoi acasa, contin asadar dioxid de titan.
Tragand linie, din moment ce siguranta nanoparticulelor din alimentatia noastra este înca necunoscuta publicului larg, neexistand rapoarte oficiale ale autoritatilor de specialitate cu privire la acest subiect, tot ce putem face este sa citim cu atentie indicatiile nutritionale de pe ambalajele produselor pe care dorim sa le consumam, iar în cazul în care acestea au în compozitia lor dioxid de titaniu, sa le lasam acolo unde sunt: pe raftul magazinului. Efectele adverse ale consumului de dioxid de titan sunt: probleme hepato-biliare, alergii, boli ale sistemului digestiv, dereglari hormonale, tulburari nervoase, boli intestinale, cresterea colesterolui etc.
