Economistul Dan Diaconu, unul dintre cei mai urmariti analisti de pe retelele de socializare, a scris pe pagina sa de Facebook pararea sa privind vizita premierului japonez, cand in Romania Mihai Tudose isi daduse demisia. El afirma ca vizele pentru Japonia disparusera de vreo doi ani, insa omul politic japonez incurcase tarile. Si ca alt popor ar trebui sa ne fie partener, un popor care a fost mereu prieten statului roman.
"Vizita premierului japonez Shinzo Abe a fost bula de oxigen aruncata propagandei securiste mioritice. Soseste japonezul pe taramuri mioritice, dupa ce ultimul stramos al sau o facuse acum mai bine de o suta de ani, si, ce sa vezi, n-are cu cine se-ntalni din cauza ca Dracnea l-a dat jos pe Tudose. Vezi tu, Doamne!, daca teroristul din Teleorman s-ar fi abtinut si el vreo cateva zile, ar fi avut si domnul Abe cu cine sa dea mana. Asa, zice-se, Abe s-ar fi ales cu Labe, o alta denumire a Plavanului.
[…]
Romanul, om impresionabil de felul sau, pur si simplu nu poate suporta sa vaza cum bietul premier din tara lu' Toyota, Sony, Panasonic,etc. bate la porti la care nu-i deschide nimeni. Si aceasta pentru ca romanul, ospitalier din fire, simte ca ala a venit sa dea cu bunastarea in noi si, vezi Doamne!, ca intr-o perpetua ironie a istoriei, ne-a scapat printre degete, lasandu-ne cu buza umflata si buzunarele goale. Cam asta insira propaganda, cam asta il „infioreaza” pe bietul roman. Dar realitatea, vorba batranului Caragiale, unde-i neicusorule realitatea?
Decizie incredibila luata de premierul Japoniei, dupa intalnirea cu Iohannis. Unda verde pentru toti romanii
Sa incercam sa privim totusi lucrurile asa cum sunt. Abe a nimerit in Romania in mijlocul unei crize politice. Se poate intampla oriunde in lume. In mod normal ar fi trebuit sa se intalneasca cu premierul interimar. Pana la urma, cel cu care te intalnesti trebuie sa fie reprezentantul statului, aflat pe o pozitie cel putin egala cu tine. La noi a fost anulata intalnirea cu premierul(nu mi-e clar cine-a amanat-o, dar banuiesc mana lunga a securitatii via Ministerul de Externe), insa Abe s-a intalnit cu presedintele. Din punct de vedere diplomatic, premierul Japoniei a avut parte de respectul cuvenit, deci nici vorba de motive de suparare. Mai mult, in asemenea intalniri, importante nu sunt discutiile dintre „viorile principale”. De cele mai multe ori ele se rezuma la schimburi de banalitati si sabloane specifice limbajului diplomatic. Numai atunci cand exista o atractie intre cei doi participanti, cand se sparg barierele limbajului diplomatic, abia atunci poti spera ca s-ar ajunge la chestiuni care nu fusesera anterior negociate. In realitate, in asemenea vizite, evenimentele importante se petrec in spatele scenei, la nivel de specialisti, care semneaza si negociaza contractele. Si absolut nimic n-a stat in calea intalnirilor dintre specialisti.
Vizita in Romania insa, trebuie s-o recunoastem, a fost strict una de curtoazie, de tipul „hai sa vedem ce-i si cu astia”. Abe n-a venit cu nimic concret, doar cu fraze specifice limbajului diplomatic. Sa vedem lucrurile asa cum stau, nu cum ne-ar placea sa ne imaginam: pentru Abe, vizita in Romania a fost doar o halta, la fel de neinsemnata precum una in Burkina Faso. Chiar am zambit in momentul in care gurnalistii au anuntat cu speranta tremuranda in glas ca Abe a dat liber vizelor in Japonia. Va dati seama ce spirit maret? De-acum, prin marinimia premierului Abe, orice ghiorlan poate sa mearga sa-si faca ritualul zen la Eiheiji fara nicio opreliste. Mare om, mare caracter! Numai ca vizele acelea erau eliminate de cel putin doi ani. Da, ati citit bine, vizele cu Japonia nu mai exista de doi ani de zile! Nu stiu exact daca Abe ne-o fi confundat cu Bulgaria sau Albania sau daca, in elanul lor tineresc, securistii de pe la externe au dat-o „pa surse” gurnalistilor. Insa trebuie sa intelegem ca, in chestiunea vizelor, nu s-a facut absolut nimic. Ele sunt asa cum erau, adica nu mai exista.
Tot din vizita lui Abe mi-a retinut atentia citatul referitor la cooperarea economica din care gurnalistii deduceau ca Japonia ar vrea sa-si faca in Romania un fel de cap de pod pentru Europa. Mare realizare! Partea frumoasa e ca orice delegatie japoneza care vine aici repeta acelasi lucru. La fel cum o face si-n Bulgaria, Ungaria, Cehia, Iugoslavia, s.a.m.d. E strict un sablon diplomatic adaptat tarii in care merg. Iar acesta e potrivit statelor de mana a doua. Cand se duc in Germania, SUA, Franta sau Anglia, cu siguranta ca nu baga placa cu „cap de pod” pentru ca ar fi considerata o jignire. Au pregatita poezia cu „afinitatile culturale care conduc la necesitatea unei bune cooperari economice”. Suna frumos, nu-i asa?
Si-acum, inainte de a incheia, as mai vrea sa mai trec printr-un aspect. Personal, vizita lui Abe in Romania mi se pare una nefasta. Si-o sa va spun de ce: Japonia n-ar trebui sa fie, sub nicio forma pe lista noastra de prioritati. In contextul actual, daca ar fi sa ne urmarim cu adevarat interesele, acestea ar trebui sa se indrepte strict spre China si, sub nicio forma spre Japonia. De ce e de-a dreptul banal. In timp ce China e steaua care se ridica, Japonia, fara doar si poate, e steaua care apune precipitat. In timp ce China cauta zone de cooperare pentru a-si asigura un viitor sustenabil, Japonia e strict in cautare disperata de piete de desfacere, aflandu-se intr-o dificultate extrema din care-i va fi imposibil sa iasa.
Regulile economiei mondiale s-au schimbat, lucrurile arata total diferit fata de acum douazeci-treizeci de ani. Japonia nu mai e nici macar umbra a ceea ce-a fost. Si, in timp ce noi ne uitam admirativ(a se citi ca prostii) la maretia Japoniei, incet si sigur, China face regulile in lume. Pentru un om care beneficiaza cat de cat de o bruma de cunoastere a istoriei recente, ceea ce se petrece in relatia noastra cu China e de neiertat. In primul si-n primul rand ar trebui sa intelegem ca, pentru integritatea noastra teritoriala, suntem datori Chinei. Cata lume mai stie despre promisiunea pe care Mao i-a facut-o lui Ceausescu in timpul crizei Cehoslovace? Mai stie cineva ca Mao i-a spus cu subiect si predicat ca „daca Uniunea Sovietica isi va trimite armata pentru a apara comunismul din Romania, un milion de soldati chinezi vor trece granitele pentru a apara comunismul din Uniunea Sovietica”? Aveti idee ca aceste cuvinte au cantarit enorm atunci? Desigur, majoritatea n-are de unde sa stie amanuntele acestea „picante”! Stau sa ma gandesc de ce imbecilitate am dat dovada dand cu piciorul oportunitatilor chineze. Cati oare au habar ca Deng Xiaoping stia romana? Cati au habar ca, prin respectarea stricta ideologiei Occidentului(de cele mai multe ori din bravura prosteasca, fara a ne fi cerut cineva acest lucru!), am pierdut fix momentul in care generatia scolita in Romania se afla in China la manete? Am pierdut totul in conditiile in care China a fost poate singurul partener onest din istoria noastra. Si am pierdut fix din prostie.
Cand ma uit cum infloresc investitiile chineze in Bulgaria, aproape ca-mi vine sa urlu de necaz. Bulgarii n-au facut mare mare lucru, doar si-au tinut gura si n-au jignit. Culmea, cu aceasta pasivitate, s-au ales cu investitii frumusele si o cooperare care ajuta teribil economia de acolo. Noi insa, cu prostia si trufia care ne caracterizeaza, n-am stiut decat sa dam cu piciorul unei cooperari care, cu siguranta, ar fi fost fructuoasa. Si-o sa va mai aduc aminte un aspect. Mai tineti minte momentul fondarii AIIB(BAnca Asiatica de Infrastructura)? Atunci, China a invitat toate tarile sa i se alature in fondarea acestei banci, vazuta de multi ca o concurenta directa a Bancii Mondiale. Initial, statele Occidentale, la sfatul SUA, au refuzat participarea. Cei care-au spart blocada au fost englezii, stiut fiind ca „perversul Albion” si-ar vinde si propria mama dac-ar iesi profit din asta. Gestul englezilor a fost urmat, instantaneu de Franta, Germania, Italia, Spania s.a.m.d. Ce-a facut Romania? A refuzat ca, deh, noi suntem mai catolici decat papa! La momentul respectiv nici nu mai conta daca mergeam sau nu. Deja marii pesti ai planetei mirosisera oportunitatea! Noi am ales sa facem spectacol, aderand, „la mana a doua”, abia anul trecut, intr-un deplin anonimat. Fix ca prostii!
Revenind la subiectul articolului de fata, ar trebui cred sa intelegem ca orice apropiere de Japonia, nu numai ca nu ne aduce niciun avantaj, dar ne indeparteaza de China. Iar China, dincolo de faptul ca s-a dovedit mereu a fi un prieten al Romaniei(uneori chiar nu inteleg de ce!), reprezinta, fara doar si poate, viitorul. Sper totusi ca, pana la urma, telectualii din MAE se vor pune cu burta pe carte, vor lasa ticalosia in urma si vor face ceva si pentru tara asta. Nu de alta, dar ne-a cam ajuns cate talpi ne-au pus din interior.
