News Flash:

Dublă lansare de carte la Muzeul Naţional al Literaturii Române

14 Iunie 2021
149 Vizualizari | 0 Comentarii
coperta N Croitoru

Joi, 17 iunie, ora 16,00 la Muzeul Naţional al Literaturii Române va avea loc o dublă lansare de carte: Nicolae Croitoru cu volumele "În cercul marelui balans" şi "Pandemia Albastră".

Participă: Ion Cristoiu, Ilie Bădescu, Valeriu Râpeanu, Ştefan Mitroi, Cristian Niculescu, Alexandru Mironov.

Momentul artistic este susţinut de George Mihăiţă şi Ion Bogdan Ştefănescu.

Expoziţie Done Stan, cu ilustraţie la opera lui Nicolae Croitoru, curator Mircia Dumitrescu.

Parteneri media: Radio România Cultural, RFI, Agerpres, Observator Cultural, Zile şi Nopţi, Agenţia de Arte, Contemporanul, Iqool, Radio Trinitas, Ultima Oră.

Secvenţe din aprecierile unor scriitori, critici şi personalităţi despre volumele "În cercul marelui balans" şi Pandemia Albastră de NICOLAE CROITORU

"În cercul marelui balans"

Prefaţă de Octavian Ştireanu

*În prezentul volum, reflecţia filosofică predomină asupra expresivităţii poetice. Relaţia Omului cu sine însuşi şi cu divinitatea, tema centrală a creaţiei literare a lui Nicolae Croitoru, este ridicată acum la nivelul următor, poezia devenind un "joc secund" în umbra meditaţiei filosofice.

*De la un capăt la altul, volumul arată un triumf al ideilor asupra naraţiunii. Seducţia imaginilor poetice este depăşită de provocarea lansată cititorului de a-şi pune întrebări cu privire la propria-i existenţă. Poezia nu mai domină prin imagini, ci prin idei. Limbajul poetic devine vehiculul accesibil pentru ceea ce limbajul filosofic este prea ermetic.

*Mult mai pregnant decât în volumele anterioare, scriitorul Nicolae Croitoru transformă** cu abilitate prospeţimea expresiei literare din scop al inovării lingvistice în mijloc de susţinere a unor idei. Imaginile poetice, forţa de sugestie a cuvintelor, versificaţia şi celelalte unelte literare specifice autorului permit ca o problematică ontologică destul de
complexă să iasă din specificul filosofiei şi să fie transferată către cititor într-un "ambalaj" poetic incitant.

*Nicolae Croitoru ne propune un volum de "eseuri şi poezii". Dar cititorii trebuie să ştie că multe poezii sunt ele însele veritabile eseuri. După cum şi eseurile propriu-zise sunt construite în ritmuri şi imagini poetice, neavând forma clasică a acestui gen publicistic.

*"În poezia lui Nicolae Croitoru, "Omul nu depinde de Dumnezeu, este propriul său făcător, dar în nici un caz atotştiutor" (Apocalipsa).

*La existenţialişti, definiţia esenţei ca fiind "ce reuşeşte omul să facă din el însuşi" rămâne deschisă, generică şi imprecisă.

*În poezia lui Nicolae Croitoru, esenţa - ca stare ulterioară existenţei - are, însă, un conţinut concret: Omul va ajunge la esenţa existenţei sale şi va fi "Dumnezeul meu după ce va reuşi să fie pe deplin stăpân pe sine
însuşi", afirmă poetul."

*"Poetul are visul fierbinte al eternităţii creaţiei sale: "Mi-e foame doamne de etern/Să curg în stele nemurite" (Un vis fierbinte). Dar are îndoieli că opera sa va dăinui: "Fi-voi oare/Creatorul unei clăi de apă rece /Pot să stăpânesc izvorul/Pentru timpul care trece?/Hai să-ncerc /Să fiu drumeţul peste luminiş de soare /Să sap stele cu hârleţul /Şi-n izvor să torn o mare" (Floarea bunelor credinţe). Imboldul lăuntric spre creaţie este irepresibil, "să mă ard, în foc de mine, dar curg în ploi, printre denii şi prin crânguri de nevoi, prinse-n zodii, pentru dragostea de voi" (Eu mă ard dar curg în ploi). Chiar dacă scrisul său nu scapă de riscurile eşecului, salvarea îi vine de la cei pentru care scrie: "Era să cad urcând în sus/ Spre poarta raiului din noi/Dar tot zburam prin nepătruns/Plecând/încet /Trăind/prin voi" (Plecând încet, trăind prin voi)."

*"Un alt aspect la care n-am putut zăbovi din lipsă de spaţiu este poezia de dragoste cuprinsă în volum (cap. III, cu titlul atât de frumos "Te pitesc de dor în mine"). Remarcabil şi, totodată, surprinzător, lirismul lui Nicolae Croitoru are acurateţea unei mari sincerităţi, candoarea unui suflet senin şi profunzimea unor trăiri de invidiat.

* Dar prezenta carte are şi o semnificaţie mai generală: ea reprezintă în sine o ilustrare practică a teoriei existenţialiste potrivit căreia Omul "este responsabil pentru ceea ce el este". Altfel spus, Nicolae Croitoru există prin ceea ce a reuşit să facă din sine odată cu această creaţie literară.

* Existenţa sa de până acum doar i-a precedat esenţa la care a ajuns prin literatură. Poezia l-a ajutat să fie "propriu său făcător", să-şi "spele sufletul cu marea, să bea un praf de stele" şi "să încalece pe valul biruinţei/reuşind să fie/pe deplin stăpân pe sine însuşi".

* Nicolae Croitoru ni se dezvăluie cine este abia acum, prin poezia sa.

*Urmându-i versul şi gândirea, s-ar putea spune că abia acum el este propriul său Dumnezeu."

*Postfaţă de Valeriu Râpeanu

*"Într- o emoţionantă profesiune de credinţă şi -a numit poezia "În cercul marelui balans " Nicolae Croitoru îşi defineşte lucid personalitatea lirică . Aceste trăiri de o bogăţie sufletească neistovită , aceste necontenite călătorii în lumea visului , aceste aspiraţii către etern, această candoare pe care o cânta şi nu o dată o află , conferă versurilor
sale un farmec aparte , prin sinceritatea mărturisirii . De aceea nu ne vor uimi , dimpotrivă, acele poezii în care autorul cu francheţea care îi caracterizează expresia, respinge tot ce maculează idealul fiinţei sale însetată de puritate, pe care îl cântă necontenit , bucuros să-l pună în lumină. Mânia "bine temperată" a poetului o aflăm în versuri ce au răsărit dintr-un suflet rănit de ceea ce vede şi aude în jurul lui . Poetul a găsit de-a lungul drumului parcurs , modalităţi estetice originale, noi, moderne, a aşternut pe hârtie neaşteptate împerecheri de "gânduri", imagini menite să pună în lumină - aşa cum spuneam , un univers în care trăiesc şi se înfruntă stări sufleteşti contrastante din care învinge acea dragoste de infinit şi de voinţă. Omul, Umanismul, Omenirea sunt esenţe perene ale creaţiei poetice ale lui Nicolae Croitoru .

*Acum când poetul a urcat pe a cincea treaptă a prezenţei sale în literatură , poate privi înapoi cu bucuria că ceea ce a început să împărtăşească cititorilor săi nu a fost doar un spectaculos foc de artificii. Dimpotrivă a urcat necontenit păstrându-şi neîncetat crezul, exteriorizându-l în versuri de o îndrăzneaţă expresie artistică şi de o profundă substanţă umană. Într-o perspectivă de istorie literară numele şi opera sa de până acum se înscriu la capitolul celor care au inovat în profunzime, care de la o carte la alta au dovedit o consecvenţă ideatică funciară pusă în evidenţă cu mijloace artistice necontenit îmbogăţite de un spirit neliniştit, care nu-şi limitează orizontul , ci dovedeşte că filonul inspiraţiei sale nu s-a secătuit. Dimpotrivă . Volumul de eseuri şi poezii "In cercul marelui balans " recent apărut, care ne-a dat posibilitatea acestor consideraţii retrospective asupra prezenţei sale în peisajul liricii româneşti, conţine toate atributele altor împliniri aşa cum ne-a obişnuit până acum poetul Nicolae Croitoru . De aceea suntem îndreptăţiti să aşteptăm încă un semn literar al patosului său ideatic la apropiata împlinire a trei sferturi de veac care au marcat viaţa tulburătoare a scriitorului Nicolae Croitoru."

"Pandemia Albastră"

*Eugen Uricaru

*Deschizător de perspectivă*

*"Nicolae Croitoru, un autor original, plin de curaj estetic, ne oferă, de data aceasta, un posibil parcurs viitor al Umanităţii în contextul inevitabilului fenomen de globalizare. Punctul de vedere al autorului e cu totul original. Cartea nu este doar un demers de tip ecologist, deşi sănătatea mediului înseamnă supravieţuirea omenirii, ci şi un adevărat manifest social- politic pentru o nouă construcţie societară. Nicolae Croitoru introduce termeni noi în locul celor "obosiţi" de globalizare şi democraţie şi anume omniglobalizare şi omnicraţie. Statele ar trebui să cedeze din prerogativele lor către o Autoritate Administrativă Globală pentru a face posibilă evoluţia, evitând aşadar revoluţia. Un text şi un apel, nu lipsit de emoţie, în tonuri grave, care este singular în contextul cultural românesc şi care introduce o nelinişte, sperăm creatoare,
cititorului. Cred că Nicolae Croitoru e un deschizător de perspectivă într-un orizont care acum pare a fi întunecat. Viitorul nostru comun nu poate fi comun decât dacă ne priveşte pe fiecare în parte- acesta este mesajul autorului, la care subscriu."

* Dinu Săraru

"Un scriitor de linia I"

* "Surpriza şi bucuria de a descoperi **în Revista Clipa numele unui original poet, Nicolae Croitoru, din stirpea autorului "Cuvintelor potrivite", eveniment confirmat de trei volume de poezie venind să consacre un scriitor de linia I a literaturii de azi de o individualitate frapantă prin cultivarea unei limbi româneşti fermecătoare şi prin virtutea descoperirii comorilor limbii române, a fost întărită în pagini de proză care lăsau să se bănuiască un romancier din aceeaşi linie a prozei de azi.

* Astăzi avem între copertele romanului alegoric "Pandemia Albastră" un prozator modern de o viguroasă maturitate în cercetarea universului social contemporan investit, la fel ca poetul, cu o semnificativă stăpânire a limbii române şi vocaţia sondării psihologiei umane, în condiţiile dramatice ale lumii de astăzi. Salut, asemenea reputatului critic Valeriu
Râpeanu, această surprinzătoare şi binevenită apariţie."

* Valeriu Râpeanu

"Un roman modern"

* "Parafrazând celebrul vers arghezian am putea spune că noua carte a lui Nicolae Croitoru reprezintă o treaptă în drumul său literar. Cea de a şasea . Dar aşa cum şi-a obişnuit cititorul fiecare treaptă urcată nu înseamnă o cifră pe răbojul unei performanţe cantitative. Dimpotrivă încă de la primul său volum de versuri cei ce l-au citit, cei ce au însemnat pe hârtie impresiile lor de lectură au fost uimiţi de noutatea pe care o aduceau paginile sale care nu urmau obedient paşii unui maestru, ci săpau adânc la temelia cuvântului pentru ca aceasta să exprime, de cele mai multe
ori într-o formă inedită, clocotul unui suflet şi al unei conştiinţe. O luptă luată mereu de la capăt cu fiecare pagină ce se aduna fără grabă în volumele de versuri, de schiţe şi nuvele, de cugetări de o factură literară aparte şi acum al unui roman allegoric".

* Privind în perspectiva cărţilor apărute până acum am putea spune că în Pandemia Albastră filonul meditativ al scrisului său devine dominant. Debutul său în roman vădeşte aceeaşi maturitate ca cel de pe tărâmul poeziei. Am putea spune că autorul stăpâneşte direcţii estetice care la prima vedere par a nu se îngemăna într-o unică formulă epică. Dar în
cartea sa Nicolae Croitoru dovedeşte contrariul. Pentru că factura realistă se însoţeşte firesc, organic cu ceea ce am numi ficţiunea ştiinţifică. Ambele se transpun, cum spuneam, într-o permanentă meditaţie privitoare la ceea ce un filosof român numea, înainte de război, Destinul omenirii. Toate aceste coordonate ale scrisului său, nu îşi pierd identitatea atunci când trec în marele fluviu al romanului, rămân aceleaşi, dar întregul se dovedeşte a fi cu totul nou, neîntâlnit în scrisul său, cu o pecete proprie."

* Omul cu toate avatarurile trăite de -a lungul mileniilor bântuite nu o dată de catastrofe naturale, de vrăjmăşii, pornite din dorinţa nesăţioasă de stăpânire, de îmbogăţire, de dominare fără drept, se află în centrul acestui roman care aşează la temelia acţiunii sale valorile umanismului. Fiind un roman al zilelor noastre, al unui moment tragic din istoria
omenirii aşa cum spuneam mai sus, romanul nu poate face abstracţie când urmăreşte drumul eroilor, de acea continua căutare a viitorului, prin confruntarea ideilor, prin disecarea soluţiilor, prin tot ce omenirea poate crea pe calea binelui. Romanul lui Nicolae Croitoru este caracteristic pentru " timpurile moderne " şi pentru ceea ce are să vină.

* Totul este sintetizat şi încununat în acea "Scrisoare către om" manifest, program, privire optimistă şi lucidă în timp şi peste timp, profesiune de credinţă ce a crescut şi s-a închegat cu fiecare pagină şi cu fiecare episod, un îndemn pornit din meditaţia provocată de imaginea "pământului cernit" aşa cum se intitulează primul capitol al cărţii şi de la căutarea drumurilor care duc spre binele omului şi împlinirile virtuţilor morale supreme ale lumii."

*Alexandru Mironov

"Personajul principal este autorul"

* Personajul principal al volumului "Pandemia Albastră" poate fi însuşi autorul. Politician de un uriaş bun simţ la tinereţe, dar şi în vremuri de confuzie şi nelinişte, antreprenor de succes şi mai apoi, la senectute, constructor de imagini literare pătrunzătoare ce vor rămâne în primă linie în câmpul virtuos al creaţiei Nicolae Croitoru, prietenul meu apropiat,
lansează acum o carte memorabilă, purtătoare a deznădejdilor şi viselor sale pentru o lume mai bună pentru Om şi luminoase pentru omenire".

Departamentul de Comunicare

Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

© 2021 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1153 (s) | 23 queries | Mysql time :0.054092 (s)