Ceea ce veti citi mai jos este o scrisoare sincera, nesemnata, care pe mine, cel putin, m-a emotionat profund. Nu cred ca o poate citi cineva fara sa aiba lacrimi in ochi. Iata de ce:
Opt minciuni pe care ni le spun mamele.
Povestea a inceput de pe vremea cand eram copil; m-am nascut intr-o familie foarte saraca. Nici nu aveam foarte multa mancare. De fiecare data cand era timpul mesei, mama imi dadea portia ei de orez. In timp ce imi punea portia ei de orez in farfuria mea, imi spunea: „Mananca orezul, fiule. Mie nu imi este foame”.
ACEASTA A FOST PRIMA MINCIUNA A MAMEI MELE.
In timpul copilariei, imi amintesc ca mama mergea langa rau sa pescuiasca; stiu ca facea tot posibilul sa prinda un peste pentru a imi da putine proteine care sa ma ajute sa cresc. Dupa pescuit, venea acasa si facea o supa delicioasa, care imi crestea apetitul. In timp ce mancam supa, mama statea langa mine si manca restul de peste, care ramasese pe oasele pestelui pe care eu il mancasem. Atunci mi-am dat seama ce sacrificii facea pentru mine. Am folosit furculita si i-am dat celalalt peste ei. Imediat m-a refuzat si mi-a spus: „Mananca pestele, dragul meu. Mie nu imi place atat de mult”.
ACEASTA A FOST A DOUA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Apoi, cand am ajuns la liceu – pentru a imi plati scolarizarea, mama s-a angajat la o firma care o muncea de dimineata pana seara. Era fericita pentru ca primea bani pentru a ma ajuta sa evoluez. Pentru ca nu mai avea timp de nimic, se trezea noaptea si pregatea mancare pentru urmatoarea zi. Imi amintesc ca intr-o noapte m-am trezit si am vazut-o cum statea langa foc si amesteca intr-o oala cu ciorba de legume. I-am spus „Mama, hai la somn, este tarziu. Maine-dimineata trebuie sa mergi la somn”. Ea mi-a zambit si a spus: „Mergi sa dormi, fiule. Nu sunt obosita, stai linistit”.
ACEASTA A FOST A TREIA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Cand festivitatea de primire a diplomelor se apropia, am rugat-o pe mama sa vina cu mine. Ea a fost nevoita sa se invoiasca de la munca pentru a fi alaturi de mine in acea zi. In timp ce soarele incepuse sa se ridice pe bolta cereasca, mama a asteptat ore in sir sub razele puternice sa ma vada cu diploma in mana. M-a aplaudat cu lacrimi in ochi si atunci mi-am dat seama cat de mult ma iubeste. Cand m-am dus la ea, m-a imbratisat si mi-a dat o sticla de apa pe care o tinea in plasa cu care venise. Mi-a zis: „Bea, fiule. Mie nu imi este sete”.
ACEASTA A FOST A PATRA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Dupa moartea tatalui meu, mama mea a trebuit sa aiba si rolul unui barbat in casa. Era nevoita sa ne intretina pe toti. Viata familiei mele a devenit mult mai dificila. Nu era nicio zi fara sa nu simt suferinta ei. Conditia membrilor familiei se inrautatea; un unchi apropiat, care locuia in cartier cu noi, venea din cand in cand sa ne ajute. Vecinii nostri au sfatuit-o pe mama sa se recasatoreasca. Dar ea era incapatanata si nu voia sa le asculte sfatul. „Nu am nevoie de dragoste”, spunea ea.
ACEASTA A FOST A CINCEA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Dupa ce am terminat facultatea si mi-am gasit un loc de munca, am zis ca este timpul pentru ca mama mea batranica sa se pensioneze. Dar nu a vrut; mergea la piata in fiecare dimineata pentru a vinde cateva legume pe care le crestea in curtea din spatele casei. Voia sa faca bani pentru a ne ajuta in continuare. Eu lucram in alt oras si ii trimiteam bani in fiecare saptamana, insa tot timpul spunea ca nu are nevoie de bani. Erau momente in care primeam banii inapoi. Ea spunea: „Am suficienti bani, fiule”.
ACEASTA A FOST A SASEA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Dupa putin timp, am fost avansat la locul de munca si am primit si o marire de salariu. Traiam foarte bine, asa ca am vrut sa ii cumpar o locuinta in orasul in care locuiam si eu. Atunci ea mi-a spus: „Nu este nevoie. Nu sunt obisnuita cu viata la oras”.
ACEASTA A FOST A SAPTEA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Intr-o zi am primit un telefon; era un medic care mi-a dat vestea ca mama a fost dusa de urgenta la spital. A fost diagnosticata cu cancer la stomac. Intre timp, ma mutasem peste Ocean, la mii de kilometri distanta, asa ca am luat primul avion pentru a ajunge cat mai repede la ea. Cand am vazut-o, mi-au dat lacrimile. Era intinsa pe pat, cu ochii inchisi; atunci iesise dintr-o operatie. Era batrana si foarte slaba. A deschis ochii si s-a uitat la mine. A incercat sa imi zambeasca, insa pe fata ei se vedea doar durere. Stiam ca nu mai avea mult de trait. Parea atat de fragila si de trista. Cu lacrimile siroindu-mi pe obraji, m-am apropiat de ea. In acel moment m-a strans de mana si mi-a spus: „Nu plange, fiule. Nu ma doare nimic”.
ACEASTA A FOST A OPTA MINCIUNA A MAMEI MELE.
Dupa ce mi-a spus asta, a inchis ochii pentru totdeauna. Sper ca macar acum sa nu mai simta nicio durere.
– Autor necunoscut
Dorim ca acest articol sa fie un tribut pentru toate mamele din lume, pentru toata grija pe care ne-o poarta, pentru toate sacrificiile pe care le fac pentru noi. Pentru toata dragostea cu care ne cresc.
Distribuie si tu, MAMELE noastre MERITA!
