Ca„progresistii” urasc crestinismul nu mai este o surpriza pentru nimeni. Repeta la nesfarsit asemenea unui disc vechi si zgariat ca vor spitale, nu catedrale. Trec astfel cu vederea un lucru extrem de important: nu din cauza BOR nu s-au facut spitale, iar infrastructura Romaniei arata ca dupa bombardament. De vina sunt politicienii care au furat cat au putut din banul public si inca o mai fac, chiar sub ochii progresistilor. Avand in vedere atacurile concertate asupra crestinismului din partea unor formatori de opinie progresisti, episcopul Ignatie al Husilor afirma:
“De cateva zile traiesc o ingrijorare profunda. Ma locuieste o stare de frica completa ca acela care poarta haina apostolului tolerantei este cat pe ce sa devina apostol al totalitarismului.
Niciodata nu ma gandeam ca pot asocia toleranta cu totalitarismul, ca centrul trebuie sa devina periferie, iar periferia sa devina centru.
Mai mult, nici in cel mai bizar scenariu al vietii mele, nu as fi putut concepe ca tolerantul de serviciu poate deveni, vertiginos si fara sincope, fundamentalist agresiv si radical de prima mana.
Este asa de dezamagitor sa constati ca stanga atee si progresista abdica de la o valoare intrinseca a doctrinei sale: detasarea fata de orice forma de “rigiditate”, caracteristica valorilor traditionale. Cu toate acestea, ramane incleiata si la fel de “rigida” in fluiditatea erei post-adevar.
Empatizez profund cu faptul ca, peste noapte, progresistul s-a metamorfozat intr-un ins compulsiv si ca este bantuit de obsesii. Cea mai nelinistitoare si nociva obsesie pentru el este BOR. Traiesc o stare de neliniste cumplita ca de la atata nesomn isi va pierde, probabil, iremediabil luciditatea mintii.
Sunt deprimat ca ranjetul radical a luat demult locul “zambetului” tolerant.
Este, totusi, imbucurator ca din alergic la credinta si valori evanghelice, progresistul luminat a devenit omniscient in cele pe care, oricum, le detesta furibund si programat. A devenit specialist in teologie, incat vorbeste apodictic, senin, “documentat” si sigur pe sine despre “consiliul de la Nicea” si despre “ortodoxism”.
Sunt mai mult decat angoasat pentru faptul ca si-a propus sa salveze Romania, insa, din pacate, nu reuseste sa se salveze, in nicio clipa, nici chiar de sine insusi.
Sunt intr-o criza adolescentina insurmontabila ca progresistul revoltat nu isi gaseste propria identitate spirituala: tuna si fulgera impotriva Bisericii, dar ii este imposibil sa isi asume, inteligent si fara echivoc, statutul de leftist generator de emancipare si contaminanta desteptaciune.
Sunt siderat ca progresistul luminat din mareata lupta anti-coruptie ajunge agentul coruptiei datelor biologice naturale ale firii umane. Adica, paseste triumfal din economic in antiuman. Sau de la coruptie la corupere.
Sumar: am o tristete de moarte ca progresistul liberal anti-crestin cu orice pret devine pro-europeanul fara niciun pret.
Doamne, vindeca-ma de aceasta mahnire insuportabila ca progresistul isi propune sa fie umanistul rational si, din nefericire, se transforma in ghilotina nedreapta a crestinilor. Ce fel de Revolutie sa fie asta?! O lume noua?! Cu iz de parfum iluminist?”
