In data de 23 februarie 2020, in Duminica Infricosatei Judecati, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie in biserica „Sfantul Ilie” din municipiul Husi.
Din soborul slujitorilor au facut parte si parintii consilieri eparhiali Paul Rarita si Vladimir Beregoi, parintele secretar eparhial Marin Tudorica si parintele protopop Marius Catalin Antohi, care este si parohul Parohiei „Sfantul Ilie”.
In omilia rostita, Parintele Episcop Ignatie a vorbit despre criteriul unic al Judecatii de Apoi:
„Duminica de astazi este numita, din punct de vedere liturgic, Duminica Infricosatei Judecati, adica a momentului in care fiecare dintre noi vom fi judecati si vom primi rasplata in functie de faptele pe care le-am savasit in aceasta viata trecatoare.
Pasajul evanghelic este unul dintre cele mai profunde in ceea ce priveste destinul nostru de crestini, de oameni care ne indreptam spre Imparatia lui Dumnezeu.
Acest pasaj ne vorbeste despre modul cum vom fi judecati, care este criteriul de care va tine cont Domnul atunci cand va fi sfarsitul acestei lumi.
Acest text ne transmite, cu foarte multa claritate, faptul ca unicul criteriu al Judecatii de Apoi este dragostea, dragostea indreptata spre cei amarati, inspre cei considerati un fel de paria ai acestei lumi.
Nu este o dragoste abstracta, indreptata spre o umanitate abstracta, ci este vorba despre dragostea concreta pe care o manifestam fata de o persoana concreta, cu nevoi concrete.
Domnul Hristos ne spune ca daca i-am cautat pe cei flamanzi, goi, pe cei din temnita si care sunt singuri, atunci ne vom putea bucura de acest cuvant: «veniti binecuvantatii Tatalui Meu…». Cei care nu au facut aceste lucruri, vor avea parte de chinuri vesnice”.
Totodata, Preasfintia Sa a explicat cum ar trebui sa intelegem criteriul ajutorarii semenilor, cu atat mai mult cu cat, in spatiul public, acest criteriu este pus in opozitie cu viata liturgica si ascetica recomandata de Biserica:
„Din nefericire, de cele mai multe ori, acest text scripturistic este citit intr-o cheie secularista.
Cei care sunt in contrast, intr-o atitudine de conflict fata de Biserica, fata de invatatura pe care Hristos ne-a lasat-o mostenire, inteleg aceasta pericopa evanghelica ca referindu-se la faptul ca noi ar trebui sa ne concentram inspre ajutorarea celor sarmani.
Si continua, argumentandu-si acesta lectura secularista, spunand ca nicaieri in acest pasaj nu ni se spune ca este necesar sa postim, sa mergem la biserica, sa ne rugam, nu ni se cere nimic din tot ceea ce numim, in mod generic, dimensiunea ascetica a Ortodoxiei. Cu alte cuvinte, «lasati-L pe Hristos si ajutati-i pe cei sarmani».
Noi, cei din Biserica, am spune ca esenta vietuirii crestine este sa fim aproape de Hristos, sa ascultam cuvintele Lui si sa le implinim in viata noastra.
Biserica este astazi judecata, evaluata, in functie de actiunile caritabile, filantropice pe care le face, iar nu in functie de cat de mult reusim noi, crestinii, sa intrupam modul de viata pe care ni L-a descoperit Hristos prin venirea Sa in lume, prin Crucea, Rastignirea si Invierea Sa.
Biserica capata vizibilitate si credibilitate din punct de vedere social doar daca este implicata in activitati social-filantropice. Atunci vom auzi cuvinte de lauda.
Aceasta viziune este una foarte eronata”!
Parintele Episcop Ignatie a explicat ca pasajul evanghelic in care se descrie Judecata de Apoi face trimitere la intreg modul de viata crestin, sintetizat in identificarea Domnului Hristos cu cei aflati in lipsuri si suferinte:
In aparenta, ni se pare ca pasajul evanghelic de astazi da dreptate celor care interpreteza in felul acesta modul de a intelege Biserica.
Insa se scapa din vedere un lucru absolut esential, pe care Hristos insusi il accentueaza foarte mult si cu o deplina claritate.
Hristos ne spune ca hranind pe cel flamand, imbracand pe cel sarman, cercetand pe cei din inchisori, noi nu am facut altceva decat ca toata aceasta dragoste, toate aceste fapte bune fata de cei sarmani, le-am indreptat spre El.
Aici este diferenta dintre faptele bune pe care le indreptam spre cei sarmani din perspectiva Bisericii si cum inteleg secularistii modul de a face asistenta sociala.
Noi, cand facem o fapta buna, cand ii ajutam pe cei sarmani, avem constiinta ca in ei se afla Hristos, ca El se identifica cu cel mai amarat om din aceasta lume.
Ajutorul este unul concret si are un continut spiritual.
Citim, vedem, simtim si intelegem ca in cel sarman este chipul lui Dumnezeu.
De aceea a spus Hristos ca «toate pe care le-ati facut, indreptandu-va atentia spre cei sarmani, inspre cei prea mici, adica cei nesocotiti, Mie mi le-ati facut».
Noi ii ajutam pe cei care au nevoie de atentia noastra speciala pentru ca in ei este chipul lui Hristos.
Din punct de vedere secularist, cand ajuti un om, nu te gandesti ca in el este Dumnezeu, ajutorul nu are un continut spiritual, ci unul umanitar”.
Ierarhul Husilor a insistat asupra faptului ca, pentru a-L putea identifica pe Domnul Hristos in cei aflati in nevoi, este necesar ca El sa ne fie familiar din Sfanta Liturghie si din viata Bisericii:
„Ca sa poti sa Il recunosti pe Hristos in cel de langa tine, ca sa poti sa vezi chipul lui Hristos in cel sarman, in cel flamand, insetat, gol, este esential sa Il cunosti pe Hristos din alta parte.
Unde Il cunoastem noi in mod deplin pe Hristos? In Sfanta Liturghie, in Sfanta Impartasanie! Aici Il intelegem, Il cunoastem si Il primim pe Hristos!
Ca sa poti sa recunosti un lucru sau o persoana, presupune sa-l fi intalnit in prealabil, sa mai fi avut un contact cu acel lucru sau cu acea persoana.
Pe Hristos Il cunosti in Sfanta Liturghie, in Sfanta Impartasanie, si poti sa Il recunosti in semenii tai, daca tu te impartasesti.
Postul, nevointa noastra, asceza, metaniile, rugaciunile, Spovedania, Impartasania, toate ne ajuta si sunt o conditie esentiala in a-L recunoaste pe Hristos in cel sarman si amarat.
Numai in felul acesta fapta noastra buna are valoare vesnica, cand Il recunoastem pe Dumnezeu in cel de langa noi.
Poti sa fii un om manierat, sa fii implicat in foarte multe actiuni umanitare – sigur ca Dumnezeu va tine cont de ele -, insa avem certitudinea ca atunci cand il ajuti pe cel sarman, pe cel considerat un fel de paria si ai constiinta faptului ca in el este Hristos, deja fapta ta cea buna are valoare vesnica si te va ajuta la Judecata de Apoi.
Intanirea cu Dumnezeu va fi intalnirea cu propriile tale fapte savarsite”!
De asemenea, Preasfintia Sa a afirmat ca Biserica nu poate fi redusa doar la dimensiunea ei social-filantropica, deoarece misiunea ei in lume este mult mai complexa si mai profunda:
„Biserica nu este un ONG! Ea este spatiul in care invatam cum sa ne traim credinta, cum sa Il iubim pe Dumnezeu mai profund.
Aceasta dragoste o invatam impartasindu-ne, ca sa putem sa o manifestam, delicat si plin de noblete, si fata de ei din jur si sa vedem chipul lui Hristos in cel de langa noi.
Hristos nu spune ca va fi identificat in mai marii lumii, ci in cei prea mici; in cei care sunt dispretuiti, iar nu in cei care sunt plini de slava, huzuresc si isi agonisesc averea din munca celor saraci.
Nu se identifica cu cei care ii desconsidera pe cei mai simpli, care nu au vizibilitate din punct de vedere social. El se identifica cu cei mici, smeriti, cu cei care incearca sa duca o viata simpla si sa aiba atentie fata de cei care sunt in nevoi”.
