Slujitorilor lui Hristos Dumnezeu din parohii si manastiri si la toti dreptcredinciosii crestini:
Har, mila, pace de la Hristos Dumnezeu, Care pentru noi si mantuirea noastra, astazi, in Betleem S-a nascut, iar de la noi parinteasca binecuvantare!
Hristos Se naste, mariti-L; Hristos din ceruri intampinati-L; Hristos pe acest pamant si in aceasta lume, inaltati-va!
Aceasta mare zi si sfanta, unica si irepetabila in istoria lumii, ne-a adunat in sfintele biserici pentru a trai si marturisi credinta ca, Dumnezeul Cel vesnic, prin care S-au creat toate, se face Om, ca pe noi oamenii sa ne faca sfinti si casnici ai noii si vesnicei Lui imparatii (Efes, 2,19).
Cu bucurie nesfarsita si cu tainica credinta intampinam si in acest an, ziua Nasterii Domnului Iisus Hristos, pentru ca nicio alta zi n-a schimbat infatisarea, sufletul, gandirea, simtirea, viata intregii lumi ca aceasta zi a coborarii Domnului la noi. Nici un alt fapt istoric, genial, nou si nemaiintalnit petrecut adesea nu a fost folositor, incurajator si mantuitor, ca venirea in trup a lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.
Venirea Mantuitorului la noi oamenii sub chip de Prunc din Fecioara Maria si de la Duhul Sfant, S-a pregatit tainic in toata Legea Vechiului legamant, iar astazi, la o margine de oras departe de lume, de palate, slujitori, cronicari, de cele obisnuite si necesare ale lumii, acolo a venit Cel ce avea sa schimbe fata si istoria ei pentru totdeauna. Prunc de neam sfant, cu traditie in casa regala a lui David, se naste necunoscut, intr-un moment istoric, plin de griji lumesti, de neatentie si de framantari.
In ceasul recensamantului ordonat de imparatul Romei, Octavian Augustus, vine in lume, un Prunc intr-un staul, in neatentia puternicelor imparatii exploatatoare si efemere, trecatoare si brutale; care pe cat de Sfant, pe atat de smerit, Omul cel mai mare care a existat pe acest pamant, Cel care va aduce un nou inceput de drum spre o alta imparatie care nu mai are sfarsit.
Prunc S-a nascut noua, un Fiu S-a dat noua, a Carei stapanire e pe umarul Lui, si se cheama numele Lui: Inger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie, iar imparatia Lui este vesnica (Isaia, 9,5).
Pe cand imperiul Romei se intindea ca imparatie universala, mare, puternica, stralucitoare cum nu mai era alta, in orasul Betleem din Iudeea, lua fiinta o noua imparatie, vesnica si fara sfarsit, imparatia lui Dumnezeu. Pruncul Cel nascut astazi purtat in brate de Fecioara mama, ocrotit de blandetea batranului sfant Iosif, vine sa mantuiasca lumea, sa-i dea sens vietii si sa o cheme catre noua imparatie care este Biserica, pe care o va intemeia prin sangele Sau nevinovat varsat pe cruce pentru noi toti (F. Ap. 20,28).
Aceasta este marea taina a credintei noastre pe care astazi o traim, Dumnezeu S-a facut Om, ca pe oameni sa-i faca vesnici si nemuritori in noua Sa imparatie.
Iubiti frati si surori in Domnul nostru Iisus Hristos,
In momentul Nasterii Domnului, lumea in mijlocul careia El a venit, era ratacita, idolatra, complet impotmolita in pacate, si mergea spre pieire.
Nici astazi nu s-a schimbat mai mult, ci este inca in suferinta, singuratate, pacat, intristare, teama si nemultumire. Desi progresul stiintific, tehnic, medical a inaintat, bolile, suferintele, razboaiele, teama pentru propria viata, sunt mereu actuale.
Domnul Iisus Hristos, a adus odata cu venirea Sa la noi, invatatura Sa care are ca baza, pacea, binele, fratia, dragostea, iertarea, vindecarea, dar lumea este inca departe de ele. Lumina stelei ce straluceste noaptea este mereu prezenta, Hristos este Lumina Lumii, (Ioan 8,12), Cel ce crede in El si-L marturiseste nu umbla in intuneric, ci chiar daca va muri, El va trai (Ioan 11,25).
Acest adevar l-a primit si-l pastreaza Biserica intemeiata de El, unde aflam iertarea, mangaierea, vindecarea, unde gustam din izvorul vietii si al sfinteniei.
Aceasta Biserica ortodoxa, Una, care a pastrat nealterata taina credintei pecetluita cu viata si sangele Sfintilor Apostoli, martirilor, cu lacrimile de pocainta ale cuviosilor, ale mamelor care ne-au invatat sensul crucii biruintei si al rabdarii, marturiseste si ne intampina astazi, creand in noi cea mai mare bucurie nepieritoare nu doar de o zi sau doua, ci una fara limita pe care o simtim, cantand colindele copilariei noastre invaluita de persecutorii fara Dumnezeu de atunci, dar din nefericire si de astazi, mai perfizi, vicleni si demni de compasiune ca si cei dintai.
Asa cum avem o familie, un neam, o tara, tot asa avem o Biserica, Sfanta, fara pacat (Efes. 5,27), care ne cheama la o noua viata, o viata prin Taina Sfantului Botez de crestin marturisitor, aparator si vestitor al Adevarului care este Unul, Iisus Hristos. Pana la El, lumea era in intuneric, dupa El, lumea are posibilitatea de a alege viata sau moartea, calea luminii sau intunericului; lupta pentru viata cea vesnica sau tradarea propriului suflet spre pierzare si osanda vesnica.
Tot mai mult omenirea se indeparteaza de Dumnezeu si Biserica Lui, merge pe calea mortii care este plina de blesteme, minciuna, ucidere, moarte, viclenie, egoism, placere, lacomie, asuprire, exploatare, lene, betie, inselaciune, plina de tot pacatul.
De aceea insingurarea, suferinta, uitarea, parasirea si neomenia sunt intalnite in viata batranilor bolnavi, a copiilor abandonati inca de la nastere, a celor uitati pentru ca lumea prefera moartea in locul vietii.
Tragediile timpului contemporan au si facut ca omenirea sa fie pe pragul prapastiei, refuzand chemarea Bisericii, glasul Mantuitorului Iisus Hristos prezent in ea pana la sfarsitul istoriei (Matei 28,19-20).
Cauza raului din lume sub toate formele lui este necredinta, brutalitatea, indiferenta, discernamantul ce lipseste si se termina cu nebunia omului contemporan.
Ca odinioara, Biserica lui Hristos deranjeaza, chipul satanic al omului desfigurat si fara perspectiva, a omului incapabil de mila, de a deosebi pericolul ascuns in binele negat, cosmetizat, fals si perfid, mincinos si pervers propagat cu violenta si nerusinare, a devenit imaginea obisnuita a zilelor noastre.
Noi, crestinii ortodocsi, avem marele privilegiu de a trai, marturisi si apara taina dreptei credinte (1 Tim. 3, 16), chiar cu pretul vietii. Noi trebuie sa traim tainele sfintelor sarbatori, desi pe pamant, dar cu bucuria cereasca. Noi astazi suntem chemati sa deschidem usa in spatele careia se afla durere, uitare, suferinta, necredinta, alcoolism si nepasare. Trebuie sa-i iubim pe toti oamenii, desi suntem tot mai prigoniti. Suntem insultati, dar sa ne rugam pentru toti, sa facem binele desi nimeni dintre fiii intunericului nu recunoaste aceasta, ceea ce este sufletul pentru trup, aceea trebuie sa fim noi in aceasta lume! (Epistola catre Diognet, trad. Pr. D. Fecioru, p. 349).
Nu va lasati amagiti, stati impotriva diavolului si el va fugi de noi, apropiati-va de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste (Iacov 4,7-8), mergeti pe calea Bisericii, aparati-o si marturisiti-o!
Daruiti-va sufletele Domnului pacii si al bucuriei, traiti viata in sfintenie si fiti lumina in noaptea intunericului.
Cuvantul si invatatura Domnului raman in veac, aceasta este cea mai mare comoara pe care o primim in sfintele taine ale Bisericii.
Acest Cuvant viu si lucrator, mereu vesnic calator impreuna cu noi, Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa ne insoteasca in aceasta scurta si trecatoare viata, sa ne daruiasca ani binecuvantati spre salvarea sufletelor noastre si spre biruinta Bisericii Lui!
Catre Domnul Hristos nascut pentru noi mereu pururea rugator, al Bisericii Lui slujitor si al vostru al tuturor,
† CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR
sursa: episcopiahusilor.ro
