vineri, 29 martie, 2024

Episcopul Husilor : „Sa Il recunoastem pe Dumnezeu chiar si acolo unde aparentele nu ne dau vreun indiciu ca este Domnul”

Distribuie:

Publicat:

Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat duminica, 2 februarie 2020, de Sarbatoarea Intampinarii Domnului, Sfanta Liturghie, la Catedrala Episcopala din Husi.

Din soborul slujitorilor a facut parte si parintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

In omilia rostita, Parintele Episcop Ignatie a explicat profunzimea momentului intalnirii cu o persoana draga, stare pe care a trait-o si Dreptul Simeon:

„Sarbatoarea zilei de astazi are in centrul ei una dintre cele mai deosebite intalniri: intalnirea Pruncului Iisus, Dumnezeu-Omul, cu doi oameni care erau bineplacuti lui Dumnezeu, Dreptul Simeon si Prorocita Ana.

Fiecare dintre noi am trait ce inseamna sa intalnesti pe cineva care, pentru noi, inseamna foarte mult.

Toate intalnirile noastre cu cei dragi, cu cei pe care ii iubim, mai ales dupa o anumita perioada de timp in care nu am reusit sa ne vedem la modul fizic, sunt o bucurie imensa.

Cum ne comportam atunci? Ii imbratisam! Imbratisarea aceasta are valoarea de a spune, cu intreaga noastra fiinta, ca celalalt este vrednic sa vina in viata noastra.

Cand imbratisam pe cineva pe care il iubim, am vrea sa il luam, cu intreaga sa fiinta, sa il punem in inima noastra.

Intuiesc ca ceva asemanator a trait Dreptul Simeon atunci cand L-a primit pe Dumnezeu.

Nu ni se spune ca L-a luat el pe Pruncul dumnezeiesc, ci ca el L-a primit pe Prunc in bratele sale”.

Ierarhul Husilor a explicat care erau randuielile Legii Vechiului Testament in privinta unui nou-nascut si cum s-a raportat Maica Domnului la toate acestea, precum si contextul aducerii la Templul din Ierusalim a Pruncului Iisus:

„Evanghelia sarbatorii subliniaza motivatia prezentei la templu a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Trebuiau sa implineasca o prescriptie a Legii mozaice.

Orice femeie care nastea, pentru conceptia vechitestamentara, era considerata impura pentru o perioada de patruzeci de zile, daca copilul era baiat. Daca mama nastea o fetita, perioada de impuritate se dubla.

In virtutea acestei prescriptii, Maica Domnului si Pruncul Iisus se duc la templu.

Desigur ca Maica Domnului nu era impura. Ea a nascut in chip feciorelnic, in chip curat. Mergea doar sa implineasca prescriptia. Iisus a fost evreu si trebuia sa le transmita evreilor ca si El este parte a acestui popor.

De asemenea, mai era prevazuta o prescriptie. Orice prunc de parte barbateasca, conform Legii, trebuia inchinat, afierosit Domnului. Toti evreii aveau aceasta datorie morala, ca primul copilas de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu. Si Maica Domnului a implinit acest lucru intocmai.

Cine dorea sa nu lase pruncul lui Dumnezeu, il rascumpara, platind cinci sicli, o moneda de argint, echivalenta a 20 de zile de lucru.

Evanghelia nu ne spune ca Maica Domnului ar fi platit sa Il rascumpere pe Iisus, sa Il ia inapoi, dovada ca Iisus, prin excelenta, este Cel care se daruieste Tatalui Ceresc spre slujire si spre mantuirea noastra, a oamenilor.

La fel, se cerea ca, dupa perioada aceasta de impuritate, parintii copilasului sa aduca, drept dar, fie un miel, daca erau mai instariti, fie doi porumbei sau doua turturele, daca erau mai saraci. Unul dintre porumbei era dat pentru ardere de tot iar celalalt era dat preotului.

Sfantul Evanghelist Luca ne spune ca Maica Domnului a adus doua turturele si doi porumbei, dovada ca erau saraci. Sfantul Apostol Pavel spune ca «Hristos Dumnezeu, bogat fiind, a saracit pentru noi, oamenii, ca prin venirea Sa in lume, prin invierea Sa, prin biruinta asupra mortii, sa ne imbogateasca din punct de vedere spiritual».

Dupa implinirea prescriptiilor Legii mozaice, sunt intampinati de Dreptul Simeon si de Prorocita Ana. Mai precis, am putea spune ca Dumnezeu ii intampina pe cei doi batrani, care duceau o viata foarte frumoasa, sfanta.

Despre Simeon ni se spune ca era drept si temator de Dumnezeu, iar Prorocita Ana, care avea in jur de 104 ani, stata tot timpul in Templu, rugandu-se si aducand slava lui Dumnezeu”.

Totodata, Preasfintia Sa a explicat atitudinea profetica a Dreptului Simeon:

„Drepul Simeon Il primeste in brate pe Pruncul Iisus, pe Dumnezeu -Omul.

 Mesajul pe care il putem intui din aceasta atitudine a primirii lui Dumnezeu este faptul ca Dreptul Simeon s-a comportat ca un profet.

Profetii erau cei care recunosteau lucrarea lui Dumnezeu in mijlocul poporului. Asa s-a intamplat cu prorocul Moise, cu Ilie si, daca facem un salt mai mare in timp, in Noul Testament, la Sfantul Ioan Botezatorul, acesta Il arata pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos, cand se indrepta spre malul Iordanului. Sfantul Ioan le-a spus celor de fata: «iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii».

Ne putem intreba, ce profetie este aceasta, caci a fi profet inseamna sa prezici, din vreme, ceva ce se va intampla intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat?

Profetie nu inseamna numai lucrul acesta.

Profetie inseamna ca in aparenta anumitor lucruri, in spatele carora nu ai niciun indiciu ca este ceva deosebit, tu sa ai aceasta capacitate sa spui: «da, aici este Dumnezeu»!

Dreptul Simeon a primit un Prunc, un Copilas, si s-a comportat ca un profet. Duhul Sfant, care era asupra lui, l-a inspirat sa spuna: «este Mantuirea mea, este Lumina tuturor neamurilor, este Dumnezeu-Omul care a venit in lume ca sa izbaveasca poporul lui Israel»”.

In incheiere, Parintele Episcop Ignatie i-a indemnat pe cei prezenti sa se straduiasca sa imite atitudinea Dreptului Simeon, aceea de a sesiza, in cursul vietii cotidiene, prezenta si lucrarea lui Dumnezeu:

„Dumnezeu este, de fapt, Cel care Il intampina pe batranul acesta cu viata sfanta, iar batranul raspunde cu binecuvantare. Noi stim ca Dumnezeu ne binecuvinteaza. Batranul insa Il binecuvinteaza pe Pruncul Iisus.

Nu stim, insa putem sa intuim, cu starea inimii noastre, cata bucurie a fost in viata acestui batran cand L-a primit pe Iisus.

Si noi, cand avem un copilas in brate, parca primim ceva din gingasia si nevinovatia aceluia. Orice fel de intristare sau mahnire se spulbera.

Cata grija avem sa tinem un copilas in bratele noastre, ca nu cumva sa cada!

Toti L-am primit pe Dumnezeu in bratele inimilor noastre, in bratele sufletelor noastre. De noi depinde cat de frumos Il pastram, cata grija si delicatete avem ca sa nu cada, din cauza pacatelor pe care le savarsim.

Sa avem comportamentul Dreptului Simeon!

Sa Il recunoastem pe Dumnezeu chiar si acolo unde aparentele nu ne dau vreun indiciu ca este Domnul.

Acesta este meritul Dreptului Simeon, ca intr-un mic Pruncusor, el L-a vazut pe Stapanul sau. De aceea spune: «acum slobozeste-ma», «dezleaga-ma», dupa sensul cuvantului din limba greaca.

De ce spune astfel? Pentru ca el a gandit intreaga sa viata ca pe o slujba adusa lui Dumnezeu.

Cati dintre noi gandim viata noastra ca pe o slujba pe care sa i-o dam lui Dumnezeu, ca pe un serviciu?

Grija noastra sa fie ca nu cumva, din pricina pacatelor noastre, a neglijentei noastre, a rautatilor noastre, sa Il scapam pe Dumnezeu de pe bratele inimilor noastre, de pe bratele sufletelor noastre"!

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img