News Flash:

Episcopul Husilor : „Sufletul ni se pustieste pentru ca troneaza in viata noastra pacatul. Prin pocainta, putem sa transformam pustiul sufletului nostru intr-un loc in care sa simtim mireasma lucrarii frumoase a lui Dumnezeu”!

6 Ianuarie 2020
1017 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.8744 RON (0.0000)
USD: 4.1145 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
DSC 0932 Personal

Duminica, 5 ianuarie 2020, in ajunul Botezului Domnului, Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a savarsit Sfanta Liturghie la Manastirea Fastaci, Protopopiatul Vaslui.

Din soborul slujitorilor a facut parte si parintele consilier eparhial Vladimir Beregoi.

In omilia rostita, Parintele Episcop Ignatie a facut referire la locatia aparent neobisnuita in care predica Sfantul Ioan Botezatorul:

 „Pericopa evanghelica ne vorbeste despre profilul duhovnicesc al unuia dintre cei mai austeri, exigenti si fermi proroci ai lui Dumnezeu, Sfantul Ioan Botezatorul.

El propovaduia pocainta in pustie si pe malul Iordanului.

De ce Sfantul Ioan Botezatorul propovaduia in pustie? Cui propovaduia?

Pustia este simbolul saraciei, al lipsei de oameni, al austeritatii, a tot ceea ce presupune starea de decuplare de ceea ce tine de rumoarea lumii.

Sfantul Ioan Botezatorul, prin misiunea sa, prin viata sa austera si profund legata de Hristos, atragea multimile in pustie.

Veneau sa ii asculte cuvantul care ii indemna la pocainta, la schimbarea radicala a vietii, in sensul de a renunta la tot ceea ce tine de pacat si de a urma calea poruncilor lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Botezatorul reusea sa transforme pustia intr-o cetate prin puterea cuvantului sau, pentru ca in spatele acestui cuvant era o viata profunda, duhovniceasca, plina de asceza”.

Totodata, Ierarhul Husilor a evidentiat mesajul transmis de pasajul evanghelic:

„Daca ne vom asuma pocainta, daca vom renunta la tot ceea ce tine de pacat, la tot ceea ce ne desfigureaza si ne desparte de Dumnezeu, putem sa transfomam pustiul sufletului nostru intr-un loc minunat, in care sa simtim mireasma lucrarii frumoase a lui Dumnezeu.

Sfantul Ioan Botezatorul a avut aceasta capacitate, prin tot ceea ce a facut el, dar mai ales prin smerenia sa.

A fost extraordinar de cinstit, de corect, atunci cand a vorbit de Hristos.

S-a raportat cu smerenie la Hristos, chiar daca se bucura de o oarecare faima, caci erau unii care se intrebau daca nu cumva este el Mesia.

Ar fi putut sa profite de ignoranta contemporanilor sai si sa-i manipuleze, sa spuna ca el este cel pe care il asteptau.

Se bucura de un prestigiu spiritual aparte. Nu a facut-o.

Dimpotriva, s-a pozitionat atat de corect fata de Hristos, incat s-a pus mai prejos si decat un sclav, prin sintagma pe care a folosit-o «eu nu sunt vrednic nici macar sa-I dezleg cureaua incaltamintelor. El este mult mai puternic decat mine. Eu va botez cu apa, insa El va va boteza cu Duh Sfant si cu foc».

«A dezlega cureaua incaltamintelor» era simbolul sclaviei. El nici macar rob nu se numeste, ci mai jos decat atat”.

Preasfintia Sa a vorbit despre puterea pocaintei de a transforma launtric pe om:

„Sfantul Ioan Botezatorul a transformat pustia intr-o cetate in care se binecuvanta si se lauda cuvantul lui Dumnezeu si oamenii se schimbau.

El nu facea altceva decat sa inteleaga pustia asa cum era ea inteleasa din punct de vedere biblic, ca loc al aratarii lui Dumnezeu, ca loc al intalnirii cu Dumnezeu.

Unde s-a intalnit Moise cu Dumnezeu? Pe muntele Sinai, in loc pustiu. Dar prorocul Ilie? Pe muntele Horeb. Moise, de nenumarate ori, a vorbit cu Dumnezeu, in timpul celor 40 de ani de peregrinare prin pustie.

Si noi putem sa transformam, prin pocainta, prin smerenie, pustiul sufletului nostru, intr-un loc frumos, intr-un rai unde sa locuiasca Dumnezeu.

Noi avem chiar o sintagma, atunci cand suntem ravasiti, cand suntem intr-un moment de rascruce, de cutremur al vietii noastre.

Spunem ca ne este pustiu sufletul. Adica ne simtim singuri, parasiti, nu primim dragostea celor din jur si suntem intr-o stare de deznadejde.

„Sufletul ni se pustieste pentru ca troneaza si imparateste in viata noastra pacatul. El ne face sa simtim aceasta stare de pustietate”.

Prin pocainta si prin foarte multa smerenie, atat fata de cei din jur, cat si fata de Dumnezeu, vom reusi sa transformam inima noastra intr-un loc binecuvantat, unde sa Il intalnim si ne bucuram de prezenta Domnului. Atunci nimic din lumea aceasta nu ne va mai atrage.

Cand in inima omului este sarbatoare pentru ca locuieste Dumnezeu, nimic nu poate fi mai frumos decat sa te interiorizezi, sa stai in tine insuti si sa te bucuri de linistea pe care ti-o da Dumnezeu.

Sa transformam, prin pocainta, prin renuntare la pacate si prin smerenie, pustiul inimii intr-o cetate frumoasa in care sa locuiasca Dumnezeu”.

La finalul Sfintei Liturghii, Parintele Episcop Ignatie l-a hirotesit intru protosinghel pe parintele Iustin Asaftei, duhovnicul Manastirii Fastaci, in semn de pretuire pentru activitatea desfasurata.

Distribuie:  

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2020 - BZV.ro - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1486 (s) | 24 queries | Mysql time :0.015594 (s)