Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, a explicat, marți, de ce este nevoie de o convergență reală, înainte ca România să treacă la euro, ce înseamnă această convergență și de ce este importantă independența Băncii centrale în acest context, potrivit mediafax.
„Înainte de orice altceva, doresc să subliniez că necesitatea asigurării unui grad ridicat de convergență sustenabilă este departe de a fi o noutate – aceasta este statuată în mod explicit chiar în Tratatul de la Maastricht, dar e drept că a cam fost uneori trecută cu vederea”, a spus Mugur Isărescu, marți, cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța.
În ceea ce privește sustenabilitatea convergenței, Guvernatorul BNR a evidențiat că există patru tipuri de convergență care trebuie luate în considerare, iar dintre acestea convergența nominală este ușor de cuantificat, fiind prevăzute criterii clare, inclusiv valori de referință, pentru stabilitatea prețurilor, sustenabilitatea poziției fiscale, convergența ratelor dobânzilor pe termen lung și stabilitatea cursului de schimb.
„Aceste cerințe s-au aflat mai mult în lumina reflectoarelor, fiind cunoscute drept criteriile de la Maastricht. Un al doilea tip de convergență este cea reală, care se referă la nivelul de dezvoltare economică, fiind măsurată prin nivelul PIB pe locuitor, care poate fi determinat prin intermediul cursului de schimb nominal, dar cel mai relevant indicator din perspectiva comparabilității internaționale este cel calculat la paritatea puterii de cumpărare, întrucât ține cont de prețurile diferite existente în diverse țări pentru aceleași produse”, a explicat Isărescu.
Guvernatorul BNR s-a mai referit la faptul că al treilea tip de convergență este cea instituțională, care privește compatibilizarea instituțiilor cu cele ale zonei euro, iar în acest proces, o importanță deloc de neglijat o are și instituția băncii centrale, inclusiv din perspectiva independenței acesteia.
„Astfel, este necesară întărirea independenței BNR prin modificarea legii care guvernează activitatea sa. Este important de subliniat că nu trebuie să intervină modificări de natură a eroda în vreun fel independența instituției, așa cum ar putea să se întâmple dacă unele prevederi cuprinse în propuneri legislative recente ar fi adoptate”, a subliniat Isărescu.
Reprezentantul Băncii centrale a României a completat că, pentru adoptarea euro, mai există și convergența structurală, care constituie un concept mai vag, referitor la adecvarea structurii economiei respective la cea a zonei euro.
„Convergența structurală vizează un spectru larg de domenii, de la structura pe ramuri a economiei până la flexibilitatea unor piețe și la sincronizarea ciclurilor de afaceri. Aș vrea să subliniez că, în opinia mea, problemele de ordin structural sunt mai puțin stringente pentru economiile de dimensiuni reduse, fapt care explică, într-o anumită măsură, intrarea în zona euro a unor țări care se încadrează în această categorie. Dincolo de ceea ce prevede Tratatul de la Maastricht, experiența practică acumulată până în prezent în ceea ce privește adoptarea monedei unice a demonstrat că zona euro nu este un loc confortabil pentru economiile cu nivel scăzut de competitivitate sau cu piețe rigide. Cu alte cuvinte, zona euro, spre deosebire de UE, nu constituie un «club de convergență», întrucât membrii săi actuali nu și-au îmbunătățit neapărat nivelul de convergență după adoptarea euro. În acest context, un nivel ridicat de convergență reală, în paralel cu respectarea criteriilor de la Maastricht, constituie o premisă pentru limitarea costurilor asociate pierderii independenței politicii monetare ulterior adoptării euro”, a precizat Isărescu.
Dat fiind că procesul de adoptare a euro de către noile state membre este o chestiune de „când”, nu de „dacă”, succesul adoptării monedei unice presupune efectuarea acesteia într-un moment adecvat, potrivit sursei citate.
„Angajamentul de a intra în zona euro este indiscutabil, dar gestionarea demersului complex de asigurare a convergenței economice necesare în acest scop este lăsată în bună măsură la discreția autorităților din țările candidate. În acest context, abordarea a fost diferită și în timp, și la nivelul țărilor. Imediat după aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană (UE), datele-țintă asumate pentru adoptarea euro erau foarte ambițioase, în pofida stadiului nu foarte avansat la momentul respectiv al îndeplinirii unora dintre criteriile de la Maastricht. Atitudinea mai prudentă care s-a instalat ulterior semnalează nu neapărat incapacitatea sau dificultatea încadrării în limitele prevăzute de criteriile de convergență nominală, manifestându-se, mai degrabă, după declanșarea crizei financiare internaționale, pe fondul estompării unora dintre avantajele adoptării euro, concomitent cu creșterea vizibilității costurilor acesteia. Astfel, suntem martori la o tratare substanțial revizuită și mai cuprinzătoare a procesului de trecere la euro în ansamblul său”, a detaliat Isărescu.
Guvernatorul a amintit că Banca Centrală Europeană (BCE) și Comisia Europeană (CE) au manifestat preocupare pentru sustenabilitatea convergenței și înainte de criza globală. De exemplu, Lituania, care urmărea adoptarea monedei comune începând cu 2007, a eșuat în acest demers „nu atât pentru că depășea cu 0,1 puncte procentuale nivelul criteriului ratei inflației, cât mai degrabă pentru absența sustenabilității unei inflații scăzute”.
„În continuare, nivelul optim de convergență reală pentru aderarea cu succes la zona euro constituie obiectul unor dezbateri intense. În opinia mea, coerența și sustenabilitatea convergenței sunt însă cel puțin la fel de importante ca și nivelul acesteia. Convergența economică – atât cea reală, cât și cea nominală – trebuie să avanseze în concordanță cu fundamentele economiei, altfel progresul ar fi periclitat de derapaje abrupte. Pe calea către o convergență lină și sustenabilă, un prim principiu călăuzitor este acela de a evita înscrierea pe o traiectorie divergentă. Cu alte cuvinte, de a rătăci drumul, de a o apuca pe altă cale decât cea care duce în zona euro. În bătălia pentru convergență, trebuie să fim atenți să evităm divergența. Și aceasta nu numai la nivelul economiilor naționale; reducerea decalajelor de dezvoltare în interiorul țărilor este, de asemenea, esențială pentru atenuarea compromisurilor (trade-offs) generatoare de provocări la adresa politicilor care se confruntă cu șocuri asimetrice”, a mai arătat Isărescu.
Guvernatorul BNR a reamintit că, în România, de exemplu, se pot întâlni zone comparabile, în ceea ce privește nivelul de dezvoltare și standardul de viață, cu economiile occidentale, dar și regiuni rămase mult în urmă. De exemplu, în anul 2017, cea mai prosperă regiune a României a fost de aproape patru ori mai bogată decât cea mai săracă regiune, pe baza PIB regional pe locuitor.
Cel de-al doilea principiu în vederea realizării unei convergențe line este de a avansa pe calea cea bună în mod sustenabil.
„Ritmul procesului trebuie să fie unul care poate fi păstrat, iar odată ce am făcut pași înainte nu trebuie să regresăm sau să batem pasul pe loc. De fapt, forțarea excesivă a procesului de convergență este tot atât de nocivă precum trenarea acestuia. Dictonul latin festina lente se aplică și în acest caz, a ne grăbi încet pe calea convergenței însemnând să o parcurgem într-o cadență sustenabilă pe termen mediu și lung. România a înregistrat progrese semnificative în domeniul convergenței reale, reflectate în reluarea și accelerarea creșterii economice în perioada care a urmat crizei globale”, a mai spus Isărescu.
Această evoluție a condus la un avans al PIB pe locuitor ca pondere în media zonei euro (pe baza standardului puterii de cumpărare) de la 31,7% în anul 2005 la un nivel estimat de circa 60% în anul 2018. Este cel mai rapid ritm de creștere consemnat în cadrul grupului de țări cu tendințe similare, același indicator majorându-se în Bulgaria, de exemplu, de la aproximativ 33% în 2005 la doar circa 48%, estimarea pentru anul trecut.
„Chiar dacă aceste două țări vecine au multe în comun, există și lucruri care le despart – nu doar Dunărea, ci și regimul de curs de schimb! Prin adoptarea consiliului monetar în urmă cu peste două decenii, într-o situație de criză economică și bancară, Bulgaria și-a impus un curs de schimb fix, cu toate beneficiile și neajunsurile care decurg din practicarea acestuia. Cert este că flexibilitatea regimului de curs de schimb din România a fost de natură a favoriza avansul mult mai alert al convergenței reale în România față de Bulgaria. Mișcările cursului de schimb al leului au permis absorbirea unor șocuri neprevăzute ce puteau afecta creșterea economică, facilitând situarea sa la un nivel mai ridicat și evitând totodată fluctuațiile excesive la nivelul acesteia. Merită semnalat faptul că în Bulgaria nu s-a depășit în niciun an din perioada postcriză pragul de creștere economică de 4 la sută, în timp ce în România în fiecare dintre ultimii trei ani s-au consemnat niveluri superioare acestuia”, a mai explicat Isărescu, marți.
Benoît Cœuré, membru al Comitetului Executiv al BCE, remarca, în cadrul unei conferințe organizate în noiembrie 2018 de Banca Națională a Austriei, faptul că economiile din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est sunt caracterizate de un nivel neuniform al convergenței.
„Dintre cele care au aderat deja la UE, au intrat până acum în zona euro economii de dimensiuni mai mici. Țările mai mari, cu regim de curs de schimb flexibil și niveluri mai ridicate ale convergenței reale, nu se grăbesc să facă pasul spre euro, concentrându-se mai degrabă, în primă instanță, pe corectarea unor probleme structurale cu care se confruntă. Mai atrase de perspectiva unei adoptări relativ rapide a monedei unice par a fi economiile cu regim fix al cursului de schimb (care, prin urmare, au renunțat deja la flexibilitatea acestui instrument), chiar și dacă înregistrează un nivel mai redus al convergenței reale. Flexibilitatea inerentă unui regim de flotare controlată, precum cel practicat de BNR, are însă și limite clare, care nu trebuie pierdute din vedere – nu înseamnă nicidecum că banca centrală acționează discreționar, putând duce cursul de schimb acolo unde dorește. Abuzul de flexibilitate poate fi la fel de dăunător bunului mers al economiei ca și abuzul de rigiditate. De altfel, regimul de țintire directă a inflației aplicat de către BNR reprezintă o combinație de reguli și de componente discreționare având ca scop formularea unei politici monetare coerente și eficiente”, a mai spus Isărescu.
Guvernatorul BNR a remaracat că, în ceea ce privește diferențele actuale de abordare între țări privind adoptarea euro, unora li s-ar putea părea ciudat că Bulgaria, rămasă în urmă în planul convergenței reale, are în vedere o intrare mai rapidă în zona euro decât România.
„Este natural ca țara vecină să privească adoptarea euro ca pe unica ieșire sănătoasă din aranjamentul actual de tip consiliu monetar. În schimb, în România, Ungaria, Polonia și Cehia, țări în care se practică țintirea directă a inflației, abordarea este una diferită, întrucât trecerea la euro prezintă un grad mai ridicat de complexitate. Aceasta nu înseamnă nicidecum că România ar fi sceptică în privința adoptării euro, ci doar că are nevoie de o viziune cuprinzătoare menită să asigure intrarea la momentul potrivit și cu succes în zona euro”, a menționat Isărescu.
Referitor la convergența nominală, în intervalul iulie 2015 – noiembrie 2017, România a îndeplinit toate criteriile de convergență prevăzute în Tratatul de la Maastricht, dar fără să participe la mecanismul cursului de schimb.
„Faptul că, la momentul actual, valorile de referință pentru rata dobânzii pe termen lung și pentru inflație nu mai sunt îndeplinite reprezintă un avertisment că ar trebui depuse eforturi pentru realizarea convergenței nominale într-o manieră durabilă, și nu accidentală sau temporară. Acest lucru este posibil numai atunci când cele două tipuri de convergență se potențează reciproc. Este important să menținem economia pe un trend de creștere, fiind, totodată, extrem de atenți să protejăm echilibrele macroeconomice recâștigate în urma unui proces dureros de ajustare care a avut loc după criza financiară internațională. Singura modalitate de a merge înainte este aceea de a recurge la un mix coerent de politici macroeconomice și la reforme structurale ferme, menite să majoreze potențialul de creștere a economiei și, în același timp, să îi sporească rezistența la șocuri. Această abordare nu ar trebui să lase loc politicilor prociclice. Faptul că o politică anticiclică creează condiții prielnice pentru o convergență lină este dincolo de orice îndoială. Acesta a fost unul dintre principiile pe care s-a bazat mereu calibrarea orientării politicii monetare a BNR. Pentru a menține coerența și sustenabilitatea convergenței reale, politica monetară trebuie nu numai să acționeze într-o manieră anticiclică, ci să fie și flexibilă, evitând, în același timp, extremele”, a subliniat Isărescu.
Mai exact, Guvernatorul a detaliat că, pe de o parte, este important ca BNR să nu ignore, în vreun fel, amenințarea inflației de dragul unei prosperități câștigate rapid și ușor (și, prin urmare, iluzorie), iar, pe de altă parte, ar trebui să evite să devină „obsedată de inflație”.
„BNR nu s-a bucurat niciodată de luxul de a se putea concentra exclusiv asupra stabilității prețurilor și asupra utilizării ratei dobânzii în speranța că stabilitatea financiară și stabilitatea cursului de schimb vor urma de la sine. În condițiile circulației libere a capitalului și ale gradului semnificativ de euroizare, este evident o iluzie ideea că cererea agregată ar putea fi gestionată numai prin pârghia ratelor dobânzilor. Dincolo de ținte și niveluri și indiferent de amploarea decalajelor pe care o economie trebuie să le recupereze sau de regimul de politică monetară pentru care optează o bancă centrală, ceea ce contează pentru convergența reală și nominală este coerența și sustenabilitatea procesului. Cu alte cuvinte, a fi și a rămâne pe calea cea bună”, a mai spus Isărescu.
Guvernatorul Băncii centrale a României a reamintit că a participat la evenimente care dezbat aderarea României la zona euro încă din toamna trecută, iar „faptul că se desfășoară atâtea dezbateri pe acest subiect este îmbucurător, pentru că astfel se creează premisele cristalizării unei viziuni bine fundamentate asupra manierei în care ar trebui gestionat procesul de convergență”.
