Sectorului Politiei de Frontiera Husi: Politistii de frontiera, eroii copilariei unor minori
In fiecare zi o poveste de viata se sterge, se scrie, se rescrie sau se completeaza de catre oameni simpli. Eroii povestii noastre de viata sunt politisti de frontiera din cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Husi.
Povestea a inceput intr-o zi friguroasa din mijlocul lunii februarie cand doi politisti aflati in timpul alocat refacerii pe timpul misiunii s-au adapostit in locatia destinata refacerii, intr-o incapere din vechiul sediu al Pichetului de graniceri Poganesti. O parte a cladirii este repartizata, prin grija primariei Stanilesti, unei familii defavorizate, formata din mama si trei copii minori, un baietel, in varsta de patru ani si doua fetite de 9 respectiv 10 ani. Practic, din trei incaperi cei patru foloseau o singura incapere, de patru metri patrati care era utilizata, in functie de nevoi, ca bucatarie, dormitor sau baie. Singura sursa de caldura o reprezenta o mica soba improvizata, unde mama facea focul din vreascuri. Hornul fiind infundat, tot fumul iesea inapoi in camera, mama fiind nevoita ca intreaga perioada in care focul ardea sa tina usa deschisa pentru ca aerul din incapere sa poata fi respirabil. Umbra de caldura data de mica improvizatie dupa arderea vreascurilor era insuficienta celor patru sa se incalzeasca. Evident, fiind cumplit de ger afara, cei patru stateau in locuinta imbracati ca afara.
Aceasta este privelistea dezolanta care i-a intampinat pe cei doi politisti de frontiera care au aruncat o privire prin usa dechisa. Prin fumul gros au reusit sa zareasca doi ochi mirati si senini de copil si o manuta mica ridicata catre ei, in semn de salut, dar si pentru a le spune ca este totul este in regula.
Parinti la randul lor, cei doi au intrat, cu permisiunea mamei, sa vada daca pot ajuta la desfundarea hornului.
Ideile au venit una dupa alta si cei doi colegi ai nostri au inteles ca se pot face lucruri frumoase si ca ar putea fi posibil ca acele camere, aproape insalubre, sa devina un camin adevarat pentru copii.
Era nevoie de multe foduri si de oameni care sa dea o mana de ajutor. Ideile lor au fost impartasite in primul rand colegilor, politisti de frontiera. Ajutorul primit a fost urias si nesperat. Toate persoanele care au ascultat povestea nu au ramas indiferente, ajutand fiecare, dupa posibilitati, cu bani, produse alimentare, imbracaminte, incaltaminte, obiecte casnice. Au fost donate multe lucruri, de la cateva suruburi a caror importanta era capitala pentru continuarea lucrarilor, pana la usi si geamuri noi oferite in dar de mici intreprinzatori. Lista celor care s-au implicat a devenit foarte lunga.
Un numar de sapte politisti de frontiera, buni gospodari, prin rotatie, in timpul lor liber, au transformat spatiul intr-o casa locuibila, netezind si varuind peretii, montand geamuri, usi si mobila si punand parchet.
Prin intermediul colegilor nostri, Primaria Stanilesti a bransat locuinta la reteaua de energie electrica si societatea de cablu locala a oferit serviciile sale in mod gratuit.
A fost un efort colectiv urias, dar finalizat cu succes, dupa aproximativ o luna de lucrari. In data de 17 martie, exact cand mezinul familiei, a implinit patru ani, colegii nostri i-au oferit acestuia o petrecere surpriza, in noua locuinta, acum mobilata si utilata cu strictul necesar. Momentul a fost plin de veselie, marcat de sentimentul mandriei lucrului facut cu simt de raspundere.
Istoria se scrie in fiecare moment al vietii noastre. Fiecare dintre noi este eroul propriei povesti de viata. Colegii nostri au demonstrat acum cat de usor poti deveni erou in povestea altora. E nevoie de ganduri bune, dragoste de semeni si dorinta de a ajuta.
Purtator de cuvant al S.T.P.F. Vaslui:
Subcomisar de politie MIRICA IRINA
