Nuntă ca în povești pentru doi soți diagnosticați cu HIV/SIDA. Au fost de mici abandonați într-un centru de îngrijire a copiilor diagnosticați cu HIV. S-au îndrăgostit și n-au mai ținut cont de nimeni. Când au anunțat nunta, au rămas cu toții înmărmuriți
Poveste de iubire cum rar ți-a fost dat să auzi. Doi tineri îndrăgostiți, bolnavi de HIV/SIDA, s-au căsătorit. Aceștia s-au cunoscut încă din copilărie la Centrul de Îngrijire și Asistență „Gulliver” și de atunci și-au jurat iubire eternă. Iubirea lor i-a înduioșat pe toți cei apropiați. Din copilărie, cuplul a locuit într-un centru de îngrijire a persoanelor diagnosticate cu HIV. Când au decis să-și unească destinele, i-au invitat pe toți cei care au contribuit la dezvoltarea lor și la acceptarea acestei boli.
O boală gravă i-a apropiat
M. și G. au copilărit împreună la Centrul de Îngrijire și Asistență „Gulliver”, un centru care i-a învățat să accepte faptul că suferă de o boală care i-a marginalizat. S-au cunoscut într-o perioadă în care niciun membru din familiile lor nu i-a mai acceptat. Au găsit alinare unul în brațele celuilalt. Au împărțit aceleași jucării, iar acum s-au cununat în fața lui Dumnezeu.
„Cei doi îndrăgostiți s-au cunoscut la centru. Într-o zi au venit la noi și ne-au anunțat că vor să se căsătorească. Ei deja erau independenți, fiecare având un loc de muncă stabil. S-au încadrat foarte bine în societate, în ciuda faptului că suferă de HIV. Toți angajații centrului le-au fost alături în una dintre cele mai importante zile din viața lor. I-am ajutat cu bani, iar preotul paroh Gheorghe Manole împreună cu soția sa i-au ajutat cu costumul și rochia de mireasă”, spune Daniela Caltea, șef Centrul de Îngrijire și Asistență „Gulliver”.
„Pacienții cu HIV/SIDA erau marginalizați”
Tinerii locuiesc acum cu chirie într-un apartament din Iași. Sunt independenți și nu-și lasă imaginea afectată de diagnosticul primit. Șefa centrului în care au fost îngrijiți povestește că, în prezent, imaginea pacientului diagnosticat cu HIV nu mai este atât de rău privită, aceștia fiind acceptați cu ușurință în societate.
„În anii ’90, pacienții diagnosticați cu HIV erau priviți cu neîncredere, adesea marginalizați. Acest fapt se datora lipsei de informație. Oamenii aveau impresia că HIV este molipsitor. De aceea, pacienții diagnosticați nu se puteau integra în societate. În prezent însă, această situație a prins un alt contur. Oamenii au înțeles că HIV nu se transmite prin aer, ci doar dacă sângele tău intră în contact cu cel al unui bolnav sau prin contact sexual”, mai spune Daniela Caltea.
Centrul pentru copii, devenit centru pentru adulți
În trecut, centrul de îngrijire mai sus menționat era adresat copiilor. În anul 2015 însă, acesta a fost transformat în centru de adulți. Această schimbare a fost pricinuită de faptul că minorii internați în anii ’90 au devenit adulți și au avut nevoie de continuu suport. Pe lângă povestea celor doi îndrăgostiți, centrul mai adăpostește și alte povești înduioșătoare.
„Avem în centru adulți care din copilărie nu au mai fost vizitați. Am avut de asemenea o fată care era diagnosticată cu HIV și s-a încadrat în societate extrem de bine. S-a căsătorit cu un bărbat care nu era diagnosticat cu aceeași afecțiune, iar acum au împreună două fetițe extrem de sănătoase și frumoase. În ultimii ani s-au descoperit medicamente necesare prin care, din trimestrul trei al sarcinii, dacă mama diagnosticată cu HIV va primi tratament, copiii vor putea fi scăpați. Aici, la centru, facem tot posibilul de a-i învăța pe pacienți să se încadreze în societate”, mai spune șefa centrului.
Au locuit la centru încă din copilărie
În prezent, capacitatea centrului este de 26 de paturi și toate sunt ocupate. Fiecare dormitor este prevăzut cu două paturi. Pe lângă pacienții cu HIV, centrul adăpostește și adulți cu dizabilități sau cu diferite grade de handicap. Astfel, în centru se adăpostesc persoane cu HIV/SIDA dobândită, cu handicap grav și persoane fără discernământ.
„Vârstele pacienților noștri sunt cuprinse între 27 și 31 de ani, majoritatea locuind aici încă din copilărie. Rolul nostru este de a îmbunătăți calitatea vieții beneficiarilor și menținerea stării lor de sănătate. Le oferim servicii de consiliere psihologică, alimentație, consilierea asistenților sociali, îi învățăm cum să aibă o viață independentă, dar și cum să își găsească un loc de muncă. În timpul zilei le organizăm diverse activități de dezvoltare personală, dar și activități creative”, adaugă Daniela Caltea.
Au fost învățați de mici să-și accepte boala
Șefa Centrului de Îngrijire și Asistență „Gulliver” povestește că una dintre misiunile centrului este de a încerca să reîncadreze pacienții în familiile lor. Astfel, asistentul social ține strâns legătura cu părinții acestora, încercând să-i convingă să-și accepte copiii. De multe ori, dezamăgirea de a fi tratați cu indiferență de către aceștia a fost dureroasă, iar alteori au reușit să-și ducă planul la bun sfârșit.
„Până în prezent am reintegrat 33 de beneficiari, 31 în comunitate și doi în familie. Am integrat în comunitate oameni responsabili, oameni care se pot descurca în orice situație. Acestor oameni li s-a vorbit de mici copii ce înseamnă să-și accepte boala și să trăiască cu ea. Diagnosticul nu i-a împiedicat să aibă realizări profesionale, unii dintre aceștia finalizând chiar și studii superioare”, încheie Daniela Caltea, șefa centrului
