Iata cum traiau taranii in Evul Mediu. Cea mai mare parte a populaţiei Europei din perioada medievală era alcătuită din ţărani şi săteni. Potrivit istoricilor circa nouă din zece oameni erau ţărani, fermieri sau lucrători ai pământului. Majoritatea erau şerbi, iobagi legaţi de pământ.
Ţăranii liberi care nu erau majoritari erau obligaţi să plătească o rentă fixa pentru pământurile pe care le deţineau. O bună parte dintre aceştia deveneau bandiţi şi tâlhari. Potrivit studiilor în satele din acele vremuri se adăposteau de regulă între zece şi şaizeci de familii.
Familiile trăiau în locuinţe din lemn sau pământ iluminate doar cu opaiţe. Acestea erau prevăzute cu cuptoare şi sobe. Podelele caselor erau acoperite cu rogojini din nuiele sau stuf. Prin locuinţele lor intrau libere păsările de curte, porcii sau câinii.
Iata cum traiau taranii in Evul Mediu
Păturile erau făcute din baloţi de paie aşezaţi pe crengi. Pe timpul nopţii, ţăranii se acopereau cu ţesături de lână sau blănuri de animale
Ţăranii lucrau din greu pentru nobilul care-i adăpostea pe moşiile sale. Jumătate din munca lor zilnică era făcută în beneficiul nobilului.
Principala activitate a acestora era munca la câmp, în agricultură. Tăiau şi transportau lemne din păduri, ciopleau şi transportau piatra pentru construcţii şi serveau ca gonaci la vânătorile aristocraţilor.
O zecime din totalul veniturile acestora mergea era donata Bisericii. Pe timp de război toţi ţăranii bărbaţi erau obligaţi să se înroleze şi să lupte în oastea nobilului suzeran de care aparţineau.
Perioadele de foamete erau frecvente, iar epidemiile le decimau deseori animalele domestice. Îngheţurile, inundaţiile sau secetă le distrugeau deseori recoltele.
