Multe persoane știu că avem două tipuri de memorie – pe termen lung și pe termen scurt – însă există și subcategorii, fiecare cu rolul ei.
Memoria pe termen scurt
Memoria pe termen scurt durează doar 20 – 30 de secunde. Acest tip de memorie ne ajută să stocăm informațiile temporar și apoi fie le respinge, fie le transferă în memoria pe termen lung. Aceasta se mai numește și memorie de lucru, deși memoria de lucru ar fi mai specifică informațiilor pe care le primim, le folosim rapid, apoi le aruncăm. De exemplu, un număr de telefon pe care ți-l spune cineva, numele unei persoane care ți se prezintă sau ceea ai de gând să cumperi de la piață sunt stocate în memoria de lucru pe termen scurt, atâta timp cât e necesar să le utilizezi. În funcție de ce nevoie ai de ele, pot fi stocate în memoria pe termen lung.
Memoria pe termen lung
Amintirile noastre pe termen lung sunt puțin mai complexe decât cele pe termen scurt. Orice s-a întâmplat cu mai mult de câteva minute în urmă va fi stocat în memoria pe termen lung. În funcție de cât de des ne amintim sau folosim o anumită informație, puterea memoriei variază. Memoria pe termen lung este împărțită în amintiri explicite și implicite, potrivit doc.ro.
Memoria explicită
Amintirile explicite sunt un tip de memorie pe termen lung; ți le amintești după ce te-ai gândit conștient la ele. De exemplu, numele câinelui pe care îl avea un prieten din copilărie sau numărul de telefon de acasă al celui mai bun prieten al tău.
Există două tipuri de memorie explicită: episodică și semantică.
