Inginerii de la prestigioasa Universitate Stanford din Statele Unite au creat sisteme robotizate de prindere care pot fi fixate pe drone, transformând aceste dispozitive de zbor în păsări-robot care pot să apuce obiecte şi să se plaseze pe diverse suprafeţe, informează AFP.
Aceste capacităţi noi ar putea să le permită roboţilor zburători să îşi economisească energia în loc să fie nevoiţi să rămână nemişcaţi pentru a-şi încărca bateriile – de exemplu, cu ocazia operaţiunilor de căutare a unor supravieţuitori – sau să îi ajute pe biologi să preleveze mai uşor diverse eşantioane din păduri.
"Vrem ca robotul să poată să aterizeze oriunde, este motivul pentru care acest proiect este entuziasmant din punct de vedere al ingineriei şi al roboticii", a declarat David Lentink, coautor al unui articol ce prezintă această inovaţie, publicat miercuri în revista Science Robotics.
Aşa cum se întâmplă adeseori în robotică, proiectul se inspiră din comportamentul unor animale – în cazul de faţă din cel al păsărilor care aterizează agăţându-se de ramurile copacilor – pentru a depăşi dificultăţile de ordin tehnic.
Însă imitarea acestor vieţuitoare zburătoare, cărora milioanele de ani de evoluţie le-au permis să se agaţe de ramuri de diverse mărimi şi forme, uneori acoperite cu licheni sau devenite alunecoase din cauza ploii, nu este deloc o misiune uşoară.
În acest scop, cercetătorii de la Universitatea Stanford au studiat cu ajutorul unor camere video de înaltă viteză felul în care papagalii aterizează pe crengi construite special, care variau ca mărimi şi ca structură, fiind realizate din lemn, muşchi, hârtie abrazivă şi teflon.
Acele crengi erau echipate cu senzori care înregistrau forţa cu care păsările aterizau şi redecolau.
Cercetătorii americani au constatat că deşi mişcarea de aterizare era aceeaşi în fiecare situaţie, papagalii se foloseau de ghearele lor pentru a se adapta la variaţiile întâlnite.
Astfel, păsările îşi strâng ghearele în jurul crengilor şi se folosesc de anumite "tampoane" aflate pe tălpile lor, care sunt moi şi plisate, pentru a asigura o bună aderenţă.
Pentru a putea să susţină o mică dronă cu patru elice, cercetătorii americani au conceput acele gheare robotizate inspirându-se din cele ale şoimului călător, potrivit Agerpres.ro.
Noua structură, fabricată cu o imprimantă 3D, conţine motoraşe şi fire de pescuit care imită muşchii şi tendoanele.
Este nevoie de 20 de milisecunde pentru ca robotul-pasăre să se agaţe de o suprafaţă, iar un accelerometru îi transmite apoi robotului că procesul de aterizare s-a încheiat.
Un algoritm îi permite apoi păsării mecanice să îşi păstreze echilibrul pe ramuri.
Pasărea-robot a reuşit totodată să prindă obiecte care erau aruncate în direcţia sa, precum mingi de tenis, şi să se plaseze în condiţii reale pe crengile unor arbori din pădurile aflate în nord-vestul Statelor Unite.
