Cand m-am maritat, mi-am dorit sa am o familie numeroasa, la fel ca cea in care am crescut. Din fericire, m-am oprit doar la patru copii, patru fete… Am fost fericiti, nu zic nu, dar daca, Doamne fereste!, o ne scoata toate peri albi, mie si lui taica-sau, asa cum a facut cea mare?!
Provin dintr-o familie cu multi copii, suntem noua frati si surori. Eu sunt a patra nascuta si prima fata. De aceea, una dintre sarcinile mele de baza era sa am grija de fratii si surorile mele mai mici. Nu m-am plans niciodata de asta, ba chiar luam rolul de parinte in serios si faceam orice mi se spunea, pentru ca toata lumea sa fie multumita. Treptat, am prins dragoste pentru copii, am invatat cum sa ma port cu ei si, inca de pe la 18 ani, am realizat ca „profesia” care mi se potriveste cel mai bine este aceea de ma-ma.
Dupa absolvirea liceului, m-am angajat intr-o fabrica de confectii si in acea perioada l-am cunoscut pe Vasi, actualul meu sot. N-a fost o dragoste la prima vedere, insa din prima clipa ne-am inteles foarte bine. Eram amandoi firi linistite si, chiar de la inceput, relatia noastra s-a bazat pe o armonie cum rar intalnesti. Du-pa cateva luni de tatonari si de iesiri prin oras, Vasi m-a cerut in casatorie.
— Ano, eu nu sunt bogat, nu-ti pot oferi multe, da’ stiu ca-s muncitor si pot sa-ti dau siguranta unui camin fericit.
Am stat pe ganduri, pentru ca urma sa iau o decizie importanta.
— Bine, Vasi, da’ sa stii ca eu vreau sa am copii, atatia cati mi-o da Dumnezeu. Asta e dorinta vietii mele.
— Asta e problema? stii ca si mie imi plac copiii…
Toate astea fiind spuse, ne-am dus de mana la starea civila. Primul nostru gand, dupa nunta, a fost sa facem rost de o casa spatioasa, pentru copiii pe care planuiam sa-i avem. Cum Vasi castiga destul de bine, era sef de echipa pe santier, si cum pe vremea aceea lucram si eu, am reusit sa ne vedem visul cu ochii: am cumparat, in rate, un apartament cu patru camere, intr-o zona destul de buna a orasului.
Aveam douazeci de ani cand s-a nascut prima noastra fata, Ina. Au urmat, la inter-vale destul de mici, inca trei fete: Ada, Laura si Oana. Dupa nasterea primului copil am hotarat, de comun acord cu sotul meu, sa nu ma mai intorc la munca.
Timpul trecea, fetele cresteau si erau toate patru frumoase si cuminti. Din punct de vedere material, continuam sa ne descurcam bine: aveam salariul lui Vasi si un ajutor de la parinti, care locuiau la tara si care ne mai trimiteau una, alta. Dar iata ca necazul pandea de dupa colt…
Ina implinise 15 ani si se purta ca o adevarata domnisoara: incepuse sa-mi fure fardurile si sa se machieze, era interesata de moda si, o data, am prins-o in camera ei rasfoind o revista erotica. Toti baietii din bloc intorceau capul dupa ea, dar mai ales Edi, vecinul de la etajul 10, care era cu patru ani mai mare decat fata noastra.
— Tanti Ana, sa stii ca, atunci cand Ina o sa se faca mare, o sa ti-o fur! imi zicea el in gluma, cand ne intalneam.
Nu l-am luat niciodata in serios. Pe seama lui Edi se zvoneau diverse lucruri, iar vecinii imi spuneau ca, desi pare bine-crescut, umbla cu tot felul de golani, sta prin carciumi pana noaptea tarziu si se ocupa cu afaceri dubioase.
Edi locuia impreuna cu maica-sa, pe care n-o prea aveam la inima: era o scorpie de femeie, cu gura mare, care cauta mereu prilej de scandal:
— Auzi, cucoana, fetele matale tropaie pe scari de zici ca-i cutremur si sperie tot blocu’! Sunt sigura ca tot ele au stricat lif-tul, caci tot timpul se fataie cu el…
si tot asa, numai ea stia cate mai inventa pe seama noastra. Odata mi-a venit chiar s-o pocnesc. M-a oprit pe scara si mi-a zis:
— Am vazut ca Edi al meu se cam uita dupa fata ta cea mare. Vezi, mai tine-o pe-acasa! si sa nu-ti inchipui cumva ca o sa-mi las baiatul sa se insoare cu una dintr-o familie de calici!
Asadar, Ina implinise 15 ani si am inceput sa observ ca Edi nu-i mai era asa de indiferent. isi petrecea din ce in ce mai mult timp cu el. Stateau seara la batatorul de covoare si vorbeau pana tarziu, de tre-buia sa merg eu dupa ea ca s-o aduc in casa. 0 ducea la film, ii cumpara pizza si inghetata, eu banuiam ca fetei i se cam aprinsesera calcaiele dupa el.
Am avut incredere in Ina pana intr-o seara, cand, intorcandu-ma de la cumparaturi, am venit acasa nu pe alee, cum obisnuiam, ci pe-o straduta mai laturalnica si intunecoasa. Acolo, sprijinind un stalp, pe cine vad? Pe Ina a mea si pe Edi sarutandu-se cu foc. El ii ridicase fusta si o tot pipaia. M-am dus glont la ei si am tras-o pe Ina din bratele lui. Era socata, nu se astepta sa apar tocmai eu.
— Treci imediat acasa! am urlat la ea.
— Dar, mama…
— Nu stau la discutii!
Edi ranjea la noi, ca un mascarici. Acasa, in sufragerie, eu si Vasi am avut o discutie serioasa cu Ina.
— Ce se intampla cu tine? a intrebat-o Vasi.
Ea era surescitata si nervoasa.
— Lasati-ma in pace! Nu se intampla nimic…
Atunci am intervenit eu:
— Fata mea, esti prea tanara… La varsta ta, orice baiat care-ti iese in cale poate sa-ti para un Fat-Frumos… Dar nu cred ca-i momentul sa ai o relatie serioasa… Mai ales cu Edi, despre care n-am auzit lucruri prea bune… Nu vrei sa mai astepti?
Ina a izbucnit in plans:
— Nu vreau sa mai astept! Eu il iubesc…
Ne-am privit, eu si Vasi, neputinciosi, in timp ce Ina se isteriza:
— Voi nu intelegeti! Vreau sa fac copii cu el…
Atunci, lui Vasi i-a sarit tandara:
— Cum adica sa faci copii cu el, fetito? Tu stii ce inseamna asta?
Ina, printre sughituri, incerca sa fie calma:
— Sigur ca stiu… Eu am facut dragoste cu Edi… Nu trebuie sa fiu majora ca sa fac copii!
Nu va povestesc ce a urmat. Explica-tii peste explicatii, plansete, tipete. Pana la urma, n-am reusit s-o lamurim ca ceea ce a facut n-a facut bine. A plecat trantind usa si urland:
— Nu mai stau nicio clipa in casa asta! E viata mea si fac ce vreau…
Ne asteptam sa se intoarca, dar nu s-a intors. Dupa cateva ore de asteptare, am urcat la mama lui Edi s-o intreb ce stie de baiatul ei:
— Pai, nu stiu nimic… A venit, si-a luat cateva lucrusoare si a plecat grabit… Asa face de obicei sambata, mai doarme pe la cate un prieten… Da’ ce te intereseaza pe dumneata?
Am vrut sa sunam la Politie, insa pe la miezul noptii a dat telefon fata noastra, oarecum mai vesela:
— Mama, nu-ti face probleme! Sunt cu Edi, la un prieten de-al lui… Te mai sun maine… Pa!
Nu am avut nicio veste despre ea aproape o saptamana, timp in care am tot batut-o la cap pe mama lui Edi, care nu stia nici ea nimic, ba, mai mult, ma acuza pe mine ca as fi tainuit tot felul de fapte.
Apoi ne-am pomenit cu fata noastra la usa, intr-o dupa-amiaza, venita sa-si ia cateva haine si, chipurile, sa ne linisteasca. Era total schimbata, isi pierduse orice urma de copilarie, vorbea pe un ton grav, oarecum plin de importanta:
— Edi a inchiriat o garsoniera pentru noi… 0 sa avem acolo tot ce ne trebuie… Mama, nu-ti face griji pentru mancare, avem in fiecare zi pui la rotisor sau pizza.
— Bine, dar cu scoala ce faci? am indraznit eu sa intreb.
— Nu mai am nevoie de scoala acum. Ma gandesc sa ma angajez, mi-a si gasit Edi o slujba.
Vasi auzea din sufragerie discutia si, in ciuda firii lui calme, nu s-a abtinut sa izbucneasca:
— Da’ trogloditu’ asta cu acte nu te ia? Esti minora, ne dam acceptul ca, deh!, nu mai esti de mult fata mare, dar macar sa te ia odata, ca sa stim si noi o treaba!
Ina s-a enervat cumplit, a incercat sa ne spuna, printre sughituri, ca nu actele conteaza, ci dragostea ei curata, apoi, vazand ca nu ne lamureste, a plecat, din nou, trantind usa.
Au trecut aproape sase luni, timp in care suna doar ca sa ma intrebe cum se face o tocanita sau cum sa-i carpeasca ciorapii lui Edi. N-am vrut s-o fortam sa se intoarca acasa, deja ne dadeam seama ca o scapaseram din mana, tot ce ne doream era doar sa fie fericita acolo unde era.
intr-o seara, a sunat la usa; avea in spate un rucsacel cu lucrusoarele ei si plangea in hohote. Burta mare i se vedea de la trei poste pe sub un tricou lalau.
— Am ramas gravida si Edi n-a vrut copil… A zis ca ce ne trebuie noua copil la saracia asta si cica sa fac avort. Am vrut sa fac, da’ n-am putut, nu m-a lasat inima… Voiam sa-i fac lui un copil… Dup-aia s-a purtat rau de tot… Spunea ca sunt urata asa bortoasa, ca nu mai sunt sexy ca inainte… Chema in garsoniera tot felul de prieteni de-ai lui cu care bea pana dimineata si juca carti… Veneau si curve cu ei, asa, pentru atmosfera. Eu nu puteam sta acolo, mi-era greata din cauza fumului de tigara si dormeam pe balcon, pe o saltea… Dimineata ma trezea Edi sa ma duc la piata, ca nu mai era nimic de mancare sau de baut…
Vasi s-a uitat lung la ea si i-a zis:
— Fetito, ti-ai facut-o cu mana ta! Atunci cand ai plecat cu derbedeul ala, n-am zis nimic, da’ am vrut sa te scot de la sufletu’ meu… Am suferit mai mult decat ai putea tu sa-ti imaginezi, da’ mi-am zis ca, in fond, asa cum ai spus si tu, e viata ta si faci ce vrei cu ea! Acum e altceva! E la mijloc si copilul asta, si sa cresti un copil nu-i o joaca… Eu te primesc inapoi, dar, daca se mai intampla macar sa te saluti cu ticalosu’ ala, nu ma intreba ce voi face!
Ina a inceput sa jure ca nu mai vrea sa-l vada pe „nemernic”. Dupa nici o luna, a nascut o fetita sanatoasa si voinica, spre care s-a indreptat dragostea si atentia tuturor. Ea parea sa se fi linistit, pana cand, dupa doua luni de la nastere, la usa noastra a aparut, in vizita, mama lui Edi, cu vin si prajituri:
— Manca-l-ar mama de nepotel frumos… E leit tac-su! si a dat sa-l sarute.
— E fetita si o cheama Clara! i-a comunicat sec Ina.
— Mda… fetita. Ce-are a face? Eu am vorbit cu Edi sa va dau apartamentul de sus, ca tot am o casa la tara unde ma pot duce. Acolo puteti fi intr-adevar o familie. Pai nu-i pacat sa creasca bietu’ copil departe de tata?
— Locul Clarei e aici! a marait Ina.
Vecina n-a mai insistat, dar a inceput sa povesteasca cu o voce sugrumata de emotie cat de tare regreta acum Edi felul in care s-a purtat, cat de mult o iubeste pe fata noastra si cat de mult isi doreste copilul:
— De saptamani nu mai iese din casa, sufera ca un caine…
Ina se prefacea ca nu crede o iota, dar eu si Vasi simteam cum inima incepea sa i se inmoaie. Peste o saptamana, vazand ca demersurile maica-sii ramasesera fara rezultat, a aparut la usa chiar Edi. Era spasit si avea lacrimi in ochi. Ina s-a incuiat intr-o camera si a zis ca nu vrea sa-l vada. Eu am vrut, in primul moment, sa-l dau afara, dar a inceput sa-mi vorbeasca despre cat de mult a gresit fata de Ina si copil:
— Tanti Ana, crede-ma, am fost un dobitoc! Nu eram suficient de matur, ma speria ideea de a fi tata… Da’ acuma m-am schimbat total. Nu pot trai fara Ina. Vreau sa ma insor cu ea cat mai repede.
M-am uitat la Vasi, el s-a uitat la mine si, in cele din urma, barbatu-meu a zis ca-i hotararea fiicei noastre, ca „e femeie in toata firea si mama, pe deasupra”. Ea, in sufletul ei, cred ca de-abia astepta sa-i dam noi voie, asa ca, dupa putin timp, s-a impacat cu Edi si s-a mutat la el.
La inceput, Edi s-a purtat frumos atat cu ea, cat si cu copilul, insa n-a durat mult, mai ales ca maica-sa, care n-avea niciun gand sa se mute la tara, asa cum promisese, isi tot vara coada in relatia lor si-i spunea lui Edi ca „Ina e o puturoasa, ca nu face nimic in casa si s-a mai si uratit pe deasupra, dupa nastere”. El tot amana insuratoarea si revenise la apucaturile sale golanesti, nu dadea cu zilele pe acasa si, cand venea, era beat si cu chef de scandal. Ina indura totul fara sa cracneasca, caci ii era rusine sa recunoasca ca se inselase a doua oara. Pana intr-o zi in care Edi a batut-o mar, pe motiv ca „nu se mai opreste copilu’ ala din plans” si Ina s-a intors din nou acasa, plina de vanatai si cu fetita in brate.
De aceasta data, Vasi s-a hotarat sa ia masuri si sa mearga sa-l scuture putin pe Edi, ba chiar sa-l dea pe mana Politiei, dar acesta a disparut fara urma. Un timp, nimeni n-a mai stiut nimic de el, pana cand, intr-o seara, Edi, beat turta, a asteptat-o pe fata noastra in scara blocului (stia probabil la ce ora se intoarce acasa, caci isi reluase scoala, la seral). A amenintat-o cu un cutit ca sa stea sa vorbeasca cu el, apoi a sarit pe ea ca un animal in calduri, zican-du-i ce mult o doreste. Eu si Vasi, ingrijorati de intarzierea fetei, am coborat sa vedem ce se intampla si l-am vazut cum incerca s-o tarasca dupa el, afara din bloc. Vasi s-a aruncat peste Edi, incercand sa-i imobilizeze mana in care tinea cutitul, iar eu am inceput sa tip cat ma tinea gura:
— Sariti, oameni buni, ca-mi omoara barbatul!
Au iesit vecinii tocmai cand vlajganul reusise sa-i implante lui Vasi cutitul in brat. A venit Politia, iar Edi a fost arestat si, ulterior, condamnat si pentru alte infractiuni pentru care era cautat de multa vreme.
Acum, nepotica mea are patru ani, iar eu, la 41 de ani, sunt mandra sa fiu o bunica tanara si cu o viata, in sfarsit, linistita. Ina si-a revenit din trauma psihica, insa inca ii e teama sa inceapa o noua relatie cu un barbat, este doar o mama, dupa parerea mea, perfecta.
Povestea de viata prezentata in acest material este fictionala. Unele intamplari sunt inspirate din viata reala, dar numele personajelor si anumite aspecte au fost modificate.
sursa: revistafresh.ro
