marți, 19 martie, 2024

Ion Cristoiu: “Cum a ajuns Klaus Iohannis sa dea exemplu de lupta impotriva coruptie regimul profund corupt al lui Cuza”

Distribuie:

Publicat:

"Scriam intr-un numar anterior ca, dind curs unui obicei politic, Klaus Iohannis a folosit in mandatul sau de cinci ani deja, aniversarea lui 24 ianuarie 1859, pentru a expune romanilor ceea ce el numea la un moment dat lectiile pentru acum care se desprind din marele eveniment.
Citind cele cinci discursuri tinute de 24 ianuarie, am observat o preocupare constanta a lui Klaus Iohannis de a se referi la Alexandru Ioan Cuza ca un model de barbat politic pentru politicienii de azi si la regimul Cuza ca la un exemplu de regim politic pentru Romania postdecembrista.
Discursurile lui Klaus Iohannis de 24 ianuarie lasa impresia ca in aceasta zi sarbatorim nu atit Unirea principatelor, cit domnia lui Alexandru Cuza. E un caz tipic de manipulare politruca a Istoriei. Datele elementare arata ca Alexandru Ioan Cuza n-a avut nici un rol in Unirea Principatelor. El a fost preferat ca domnitor de partile in disputa care au vazu in el un om de lume, dedat la muieri si la jocul de carti pe care il vor manipula.

La sefia Moldovei cel putin, candidau nume grele: Mihai Sturdza, Grigore Sturdza, Costache Negri, Vasile Alecsandri.
Cum de s-a ajuns la Alexandru Ioan Cuza?
Alexandru Candiano-Popescu explica in „Amintiri din viata-mi”:

„Inaltarii sale la Tronul Moldovei, nici unul din citi au votat-o, nu i-a dat nici un temei, din contra, colonelul Cuza a fost ales principe, avind credinta cei care il alegeau ca Europa nu va aproba o asemenea alegere, deoarece alesul, presupuneau ei, nu era din vita din care se fac hospodarii cu sorti de durata. ”

In Elena Cuza, Lucia Bors dezvaluie, sprijinita pe documente, ca Adunarea Electiva era atit de impartita intre tabere incit reuniunile Partidei Nationale, majoritare in Adunare, se tineau lant si inutil.
In seara lui 3 ianuarie 1859, intrunirea era cit pe-aci sa se sparga fara nici un rezultat. Atunci, Lascar Rosetti incuie usa si declara ca nu le da drumul pina nu se decid asupra candidatului. Pe acest fond Neculai Pisotchi lanseaza numele colonelului Cuza.
Dupa trei tururi de scrutin, Cuza era candidatul Partidei Nationale si, prin asta, cel mai sigur candidat la Domnia Moldovei.

Alexandru Ioan Cuza n-a contribuit cu nimic la realizarea Unirii. Ca sa fac o comparatie a ajuns domnitor in ambele tarii asa cum Klaus Iohannis a ajuns presedinte in urma cu cinci ani:
Pus de altii!
Admitind ca Unirea e totusi un prilej de a invoca regimul Cuza, sa vedem daca acest regim poate fi dat drept model pentru vremurile de azi.

Am scris la un moment dat pe cristoiublog.ro ca bucurestenii care vor sa vada casa unui corupt trebuie sa mearga pe Dionisie Lupu, unde se afla ditamai palatul construit de Cezar Librecht, inaltul functionar public din vremea lui Alexandru Cuza, Inspectorul general al Postelor si Telegrafelor din toata Romania, pe deasupra adjutant al Domnitorului.

Fara a exclude argumentele de ordin arhitectural, Casa Librecht ar trebui sa fie prezentata drept monument istoric pentru ceea ce reprezinta ea cu adevarat:
Un monument de seama al Coruptiei romanesti din toate timpurile.
Aceasta deoarece numitul Cezar Librecht nu a ridicat-o din salariul sau, ci din banii obtinuti din afaceri de coruptie si, fireste, din bani publici.

Din Dictionarul contimporanilor, de Dim. R. Rosetti, aparut in 1897, si niciodata reeditat de atunci, desi e o opera capitala pentru intelegerea personajelor si persoanelor unei epoci, aflam citeva amanunte din viata lui Cezar Librecht:

„Este insa cert ca la 1854, il gasim sef de serviciu telegrafic la Galati; apoi indata dupa Unire, il gasim in anuarul militar, inaltat in trei zile de la soldat la rangul de sub-locotenent (1860), adjutant al Principelui Cuza.
La 1861 e locotenent, la 1863 capitan si in 1864 maior.
In ziua in care a fost inrolat in ostire ca soldat, Voda Cuza l-a numit tot de odata inspector general al postelor si telegrafelor din toata Romania.”

Dictionarul ne dezvaluie o ascensiune fulminanta a acestui aventurier sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Viitorul domnitor l-a cunoscut la Galati, pe vremea cind era pircalab aici.
Se spune ca la o partida de carti.
Smecherul reuseste sa se faca indispensabil lui Alexandru Ioan Cuza prin treburile murdare la care se angajeaza.

In cartea sa de referinta Viata si opera lui Cuza Voda, Constantin C. Giurescu le istoriseste pe citeva pagini. De retinut ca, in calitatea sa de sef al Postei si Telegrafelor, Cezar Librecht intercepteaza pentru Cuza toate scrisorile si depesele politicienilor, iar prin reteaua sa de agenti, ii ofera informatii despre toate persoanele care-l interesau pe Domnitor.
Pina in 1859, posta si telegraful din Principate actionau sub conducerea unor persoane particulare, iar corespondenta externa era exclusivitatea birourilor speciale ale consulatelor straine.
Cuza decide trecerea activitatii de posta si telegrafie in miinile statului. Numit in fruntea Serviciului, Cesar Librecht il modernizeaza. Dar il si foloseste pentru a obtine informatii. Posta si telegraful erau puncte nodale pentru un Serviciu Secret.

Mult mai grav, Cezar Librecht devine cea mai influenta persoana pe linga Al. I. Cuza.
Fatala despartire de premierul Mihail Kogalniceanu isi are cauza in intrigile tesute de adjutantul Domnitorului.

Prin influenta sa asupra lui Cuza, Cezar Librecht controleaza si o parte a presei.
El intervine pe linga Domnitor pentru ca Trompeta Carpatilor, ziarul lui Cezar Bolliac, confruntat cu probleme financiare, sa primeasca ajutor de la Stat.

Cezar Librecht devine indispensabil lui Cuza si in calitate de codos.
Numeroase scrisori ale lui Cuza catre amanta sa, Maria Obrenovici, sint trimise pe numele lui Cezar Librecht (de aici zvonul – fals – ca se infruptase si el din nurii muierustei).
La rindu-i, amanta ii scrie lui Cuza tot pe adresa lui Cezar Librecht.
Mai mult, cind Maria Obrenovici prapadeste banii dati de Domnitor, Cezar Librecht sare imediat s-o ajute.
 
Uriasa influenta asupra domnitorului ii da lui Cezar Librecht posibilitatea de a se imbogati fabulos prin mijloace de coruptie.
Cel mai important ramine comisionul de peste 40% la tot ce e afacere cu statul.
Averea imensa dobindita prin jaf explica ridicarea Palatului de pe strada Ulierului, actualmente Dionisie Lupu.

Constantin C. Giurescu aduce numeroase dovezi despre banii din coruptie si despre banii publici folositi de Librecht pentru cumpararea a patru terenuri, cu patru case pe ele, pe care le darima, pentru aducerea de materiale de la Viena, pentru platirea celor mai buni meseriasi straini.
Meseriasii romani sint luati de la diferite institutii ale statului, soldati, sergenti de strada, pompieri.

Cezar Librecht ridica Palatul (care se vede azi) intre 1864-1865, fara a reusi sa se mute in el, data fiind abdicarea lui Cuza.
Dupa abdicarea lui Cuza, Cezar Librecht e arestat (chiar in noaptea de 11 februarie 1866), i se confisca averea si e trimis in judecata.

E insa Cuza un exemplu de domnitor care poate fi dat drept model politicienilor de azi?
Extrem de amabil cu Alexandru Ioan Cuza, A.D. Xenopol nu poate trece cu vederea in portretul facut in volumul XIII al monumentalei sale lucrari Istoria romanilor din Dacia Traiana umbrele din personalitatea Domnitorului.
O umbra:

„Era neserios, zeflemist, lua toate lucrurile in usor si prea nepasator de soarta lui, de care insa era legata aceea a poporului pe care domnea”.

O alta umbra:

„Cuza apoi, desi foarte inteligent, cuprinzind usor lucrurile, nu prea iubea munca”.

Ma rog, doua umbre care nu micsoreaza de fel lumina.
Numai ca A.D. Xenopol adauga:

„Pe de alta parte ii placea mult a ride si a-si bate joc de acei ce-l incunjurau mai deaproape, si tinea in sama, prin o mare simpatie, pe acei ce primeau glumele lui. Asa se facu de el lasa adeseori trebile pe miinile oamenilor sai de incredere si de se constitui asa numita lui camarila: (Librecht, Docan, Pisoschi) tocmai in momentul cind el isi indusmanise intr-un chip asa de grav mare parte din clasa conducatoare, prin lovitura de stat”.

In „Amintiri din viata-mi”, Alexandru Candiano-Popescu surprinde ascutit una dintre cauzele caderii lui Cuza, daca nu chiar cea mai importanta:

„Ceea ce a lipsit lui Voda Cuza (aceasta a grabit caderea sa) este ca, pe linga o desavirsita lipsa de tact, nu se uita, vroind sa uzeze pe toti oamenii politici din fruntea tarii, la mijloacele cu care sa slujea, asa ca, intr-o zi, s-a pomenit cu mai toti acestia adunati impotriva-i, ceea ce a inlesnit inchegarea unei puternice coalitii, ce l-a si rasturnat in noaptea de 11 februarie.

El se incredea orbeste (infirmitatea sa capitala) in pisichelie si dibacie, si ranind cu brutalitate amorul propriu al tuturor celor care-l slujeau, si-a facut dintr-insii neinduplecati vrajmasi, adunindu-se la un loc au format o stinca ce, cazind asupra-i, l-a zdrobit”.

Indiscutabil, Alexandru Ioan Cuza ramane in istoria Romaniei ca un mare om politic. Asta nu inseamna ca el trebuie deosebit de ceilalti mari politicieni din trecut si dat ca model de politician.

Cum se explica invocarea lui Cuza de catre Klaus Iohanis?
Foarte simplu.
Presedintele e victima manualelor comuniste de istorie in privinta lui Cuza.
Comunistii l-au idealizat pe Cuza pentru a putea denunta doi mari dusmani:
Pe Carol I, prezentat ca un strain care l-a dat jos pe Cuza al nostru.
Clasa politica din 1864 care l-a rasturnat pe Cuza nu pentru ca era de al nostru, ci pentru dupa lovitura de stat din mai devenise un dictator fara scrupule.

Pentru ca era nevoie sa fie denuntata monstruoasa coalitie dintre mosieri si burghezie, Cuza a fost idealizat si prezentat romanilor drept model.
E singurul motiv cit de cit rational al manipularii prin care Klaus Iohannis da exemplu de lupta impotriva coruptie unul dintre cele mai corupte regimuri din Istoria Romaniei" a scris Ion Cristoiu pe blogul personal. 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img