Concedierea este considerata legitima numai cand se indeplinesc anumite conditii: in primul rand este necesar sa fi existat o ”cauza justa” sau un ”motiv justificat”. Concedierea trebuie sa isi gaseasca o justificare intr-un comportament deosebit de grav al lucratorului sau intr-un anumit motiv.
”Cauza justa”
Cauza justa consta intr-o conduita a lucratorului care nu permite continuarea, chiar si provizorie, a raportului de munca. In esenta, este vorba de o grava incalcare a obligatiilor de serviciu care rupe legatura de incredere dintre lucrator si angajator.
Concedierea pentru cauza justa poate fi pusa in practica pentru lipsa nejustificata de la locul de munca; injurii sau amenintari aduse angajatorului sau colegilor; infractiuni comise pe timpul exercitarii muncii (de exemplu un furt comis la locul de munca) sau pentru infractiuni care, desi sunt comise in afara activitatii de munca, duc oricum la diminuarea raportului de incredere dintre lucrator si angajator. Cauza justa permite concedierea pe loc a lucratorului, fara niciun preaviz.
”Motivul justificat”
Concedierea pentru motiv justificat poate fi subiectiva sau obiectiva. Prin motiv justificat subiectiv se intelege o incalcare a obligatiilor contractuale de catre lucrator, care insa nu este atat de grava incat sa justifice concendierea pe loc si, de aceea, angajatorul este obligat sa dea preavizul.
De exemplu, concedierea pentru motiv justificat subiectiv poate sa se decida in cazul randamentului slab al lucratorului, daca este dependent de o conduita culpabila a acestuia; sau in cazul incalcarii obligatiilor de diligenta, obedienta, fidelitate pe care fiecare lucrator trebuie sa le respecte in cadrul propriului raport de munca.
Prin motiv justificat obiectiv se intelege necesitatea angajatorului de a proceda la suspendarea locului de munca sau a departamentului in care este angajat lucratorul din motive inerente activitatii de productie, de organizare a muncii si de functionare regulamentara. in aceste situatii angajatorul are obligatia de a da preavizul (sau de a plati indemnizatia aferenta substitutiva) lucratorului.
In anumte cazuri, insa, angajatorul poate concedia lucratorul si fara un motiv justificat sau o cauza justa. Este vorba de asa-numita concediere ”ad nutum” (de indata). Aceasta este posibila pentru lucratorii domestici, pentru lucratorii de peste 65 de ani sau care indeplinesc oricum conditiile pentru pensionare, pentru atletii profesionisti, pentru ucenici si pentru lucratorii angajati in proba. In aceste cazuri, angajatorul are doar obligatia de a da preavizul. In caz de concediere fara preaviz, angajatorul trebuie sa plateasca o indemnizatie lucratorului.
Angajatorul, cand intentioneaza sa dispuna concedierea, trebuie sa urmeze procedurile care sa ofere posibilitatea lucratorului de a contesta concedierea. Acestea prevad comunicarea in scris a concedierii.
Forma de comunicare a concedierii
Pentru a fi valida, concedierea trebuie comunicata lucratorului in forma scrisa. Concedierea facuta verbal nu are nicio valoare. In cazul in care angajatorul efectueaza o concediere verbala, lucratorul va face bine sa se prezinte oricum la serviciu pentru a evita configurarea unor comportamente care apoi ar putea sa-i justifice concedierea. Motivele concedierii pot sa nu fie furnizate imediat de angajator, insa daca sunt solicitate de lucrator, angajatorul are obligatia sa le indice in scris.
Angajatorul trebuie sa dea preavizul in termenul si prin modalitatile prevazute de contract. Termenul de preaviz incepe sa decurga din momentul primirii comunicarii privind concedierea si in aceasta perioada nu pot fi luate in considerare zilele de concediu. In cazul nedarii preavizului, angajatorul este obligat sa plateasca o indemnizatie echivalenta cu valoarea retributiei care i-ar reveni lucratorului pe timpul perioadei de preaviz. Preavizul nu poate fi dat numai in cazul concedierii pentru cauza justa.
Contestarea concedierii
Atunci cand lucratorul considera ilegitima concedierea, o poate contesta in 60 de zile de la comunicarea sa sau de la comunicarea motivelor, daca a avut loc dupa comunicarea concedierii. Contestarea trebuie sa se faca in forma scrisa. Este oportun sa se utilizeze mijloace de contestare care sa permita demonstrarea primirii acesteia din partea angajatorului cum ar fi, de exemplu, scrisoarea recomandata cu confirmare de primire. Dupa trimiterea comunicarii de contestare a concedierii, lucratorul are la dispozitie 270 de zile care incep sa decurga de la primirea comunicarii din partea angajatorului pentru a alege sa incerce o conciliere cu angajatorul (adica sa ajunga la o intelegere) sau sa prezinte o plangere la Tribunal.
Atunci cand lucratorul decide sa incerce concilierea, dar aceasta nu se incheie cu un acord, lucratorul va putea oricum sa se adreseze Judecatorului de munca. In acest caz, termenul de depunere a plangerii este de 60 de zile de la esuarea tentativei de conciliere. in caz de concediere ilegitima este intotdeauna recomandabil sa se recurga imediat la un avocat expert in dreptul muncii.
Sanctiunile pentru concedierea ilegitima
Sanctiunile pentru concedierea ilegitima sunt diferite in functie de faptul daca angajatorul are mai mult de 15 angajati sau pana la 15 angajati.
Daca exista mai mult de 15 angajati este vorba de ”tutela reala” a lucratorului, care cuprinde reintegrarea lucratorului la locul de munca si condamnarea angajatorului la plata despagubirii daunelor suferite de lucrator. Legea furnizeaza lucratorului posibilitatea de a renunta la reintegrarea la locul de munca, solicitand in schimb o indemnizatie egala cu 15 salarii lunare.
In firmele mai mici (pana la 15 angajati), pentru concedierea ilegitima sanctiunile sunt mai putin grave si oneroase; in aceste cazuri se aplica asa-numita ”tutela obligatorie”: Judecatorul condamna angajatorul la reangajarea lucratorului in 3 zile sau la plata unei indemnizatii lucratorului. Asadar, angajatorul este cel care alege sanctiunea (reangajarea sau plata indemnizatiei) pe care o considera de preferat.
Interzicerea concedierii lucratoarelor pentru casatorie sau maternitate
In Italia, dreptul la unitate familiala si la formarea familiei este un drept recunoscut si protejat de Constitutie. In consecinta, este interzisa concedierea unui lucrator pentru casatorie.
Pe langa aceasta, este interzisa concedierea tatalui lucrator in cazul beneficierii de concediu de paternitate (pe timpul perioadei de concediu si pana implinirea varstei de un an a copilului) si a lucratoarei pe timpul perioadei de graviditate. Interzicerea concedierii pentru femeia in maternitate este valabila de la inceputul perioadei de sarcina si pana cand copilul implineste un an, sau in caz de avort sau moarte a copilului pe timpul primelor trei luni de la nastere.
Lucratoarea concediata pe timpul perioadei protejate are dreptul sa obtina reluarea raportului de munca prin intermediul prezentarii, in 90 de zile de la concediere, unor certificate adecvate care sa demonstreze starea de graviditate la momentul concedierii. In aceste cazuri concedierea este nula, adica este ca si cand nu ar fi fost niciodata decisa.
Concedierea pentru boala
Boala lucratorului prin sine nu poate cauza concedierea. Daca lucratorul este bolnav, este suficient sa trimita certificatul medical angajatorului pentru a i se proteja postul de munca. In anumite cazuri, insa, boala poate fi cauza de concediere. Boala poate provoca concedierea lucratorului pentru cauza justa atunci cand in urma bolii apare imposibilitatea de a duce la bun sfarsit munca.
Poate fi cauza de concediere daca, in urma vizitei medicului de control, lucratorul nu este gasit in locuinta sa fara o justificare adecvata. In aceste cazuri pot insa sa fie prevazute sanctiuni mai putin grave decat concedierea, cum este de exemplu scrisoarea de mustrare pentru respectarea obligatiilor de serviciu (lettera di richiamo).
Pe langa aceasta, legea prevede o perioada maxima de boala pe timpul raportului de munca (de obicei stabilita in contractul colectiv care reglementeaza raportul de munca), dupa depasirea careia concedierea poate fi considerata legitima.
Tutela concedierii pentru straini
Strainul se bucura de aceleasi tutele cu a cetatenilor italieni in cazul concedierii ilegitime. Strainul comunitar care isi pierde locul de munca trebuie sa gaseasca un altul pentru a nu pierde cerintele de venit care ii permit sederea pe teritoriul italian. Strainul extracomunitar in regula cu permisul de sedere, care isi pierde locul de munca, trebuie sa se prezinte la Centrul de angajare in 40 de zile de la data concedierii pentru a efectua declaratia de disponibilitate pentru munca. Angajatorul trebuie sa comunice concedierea sau demisia la Centrul de angajare sau la Biroul unic in 5 zile.
