Procesul natural de îmbătrânire, desfăşurat la nivelul întregului organism, este, cu siguranţă, cel mai evident la nivelul pielii. Una dintre caracteristicile la nivel microscopic ale procesului de îmbătrânire îl reprezintă reducerea cantităţii şi calităţii fibrelor elastice şi de colagen, precum şi a matricei extracelulare (amestec de substanţe care formează buretele în care se găsesc celulele şi fibrele din care este alcătuit fiecare organ al corpului uman). Datorită acestor modificări are lor un fenomen de „îndepărtare” a pielii faţă de straturile musculare profunde, atât la nivelul feţei, cât şi la nivelul întregului organism. Prin creşterea laxităţii structurilor de legătură între piele şi muşchii de sub aceasta, pielea împreună cu stratul său adipos suferă, sub acţiunea gravitaţiei, un proces de deplasare înspre în jos.
Liftingul sprâncenelor se poate realiza chirurgical prin secţionarea muşchilor care favorizează coborârea sprâncenelor. Tehnica presupune efectuarea unor incizii la nivelul pielii scalpului (de regulă trei) la circa 2 cm faţă de linia părului (în zona păroasă a capului). Se disecă pielea frunţii până la nivelul sprâncenelor şi în porţiunea cea mai dinspre nas şi se secţionează inserţia muşchilor pe os. În acest fel se anulează efectul de coborâre şi încruntare a sprâncenelor. După această etapă se fixează sprâncenele în poziţia dorită, de regulă imediat deasupra rebordului orbitar (marginea osoasă a orbitei). Inciziile de la nivelul scalpului se suturează obişnuit, fără a exciza din piele.
Se obţine o deschidere a unghiului extern al ochiului şi creşterea luminozităţii în general a regiunii perioculare, dând întregului facies un aspect mai luminos, întinerit.
Această tehnică este indicată la pacienţii care au o deplasare exagerată a sprâncenelor faţă de poziţia lor normală înspre în jos, spre ochi (de cele mai multe ori mai accentuată în jumătatea lor laterală) şi spre central, formând riduri importante la rădăcina nasului, dar care nu au un exces de piele la nivelul frunţii. În caz contrar, ridicarea sprâncenelor realizată prin această metodă agravează aspectul inestetic determinat de pielea în exces, ducând la frustrarea atât a pacientului, cât şi a medicului.
Complicaţiile metodei descrise sunt în general rare şi minime. În afară de complicaţiile legate de metoda anestezică folosită, pot apărea complicaţii legate de vindecarea plăgii chirurgicale (formare de hematoame, seroame, infecţii). Acestea pot fi prevenite printr-o tehnică chirurgicală corectă şi antibioterapie profilactică, iar în cazul instalării lor pot fi tratate prin drenare, tratament antibiotic şi antiinflamator.
Postoperator, pot apărea edeme (umflături) şi echimoze (vânătăi) care, în funcţie atât de suprafaţa de disecţie cât şi de particularităţile fiecărui pacient, se pot localiza doar la nivelul frunţii sau pot coborî până la pleoapele inferioare, până la mijlocul obrajilor. În general edemele dispar în 7-10 zile, iar echimozele în 14-21 de zile.
Liftingul sprâncenelor cu excizie cutanată minimă
Reprezintă o metodă de tratament care se adresează persoanelor care prezintă ptoză sprâncenară (lăsarea sprâncenelor peste ochi) şi un exces minim de tegument la nivelul frunţii. În acest caz inciziile se fac la nivelul liniei părului (imediat la rădăcina acestuia). În plus faţă de tehnica liftingului sprâncenar simplu, această metodă realizează şi îndepărtarea unui fragment de piele împreună cu muşchiul frontal situat imediat sub aceasta. În funcţie de poziţia în care se doreşte a fi fixate sprâncenele, se îndepărtează câte un fragment de piele de aproximativ 1-1,5 cm lăţime şi 3-4 cm lungime. Pielea şi muşchiul secţionat se suturează separat, după fixarea în prealabil a sprâncenei în poziţia stabilită de comun acord medic-pacient. Firele de sutură în general sunt resorbabile şi nu necesită a fi îndepărtate. La câteva luni de la intervenţie cicatricea, de regulă liniară, are o culoare alb-sidefie, fiind foarte bine camuflată de trecerea de la culoarea roz a pielii frunţii la culoarea mai albicioasă a pielii scalpului.
Fiind o tehnică relativ simplă, cu o perioadă de recuperare rapidă, este foarte frecvent folosită, rezultatele sale fiind foarte apreciate de pacienţi.
