Mersul pe bicicletă este o activitate fizică plăcută și distractivă, pe care cu drag am reînceput să o pun în practică. Ce-i drept, mai mult de nevoie decât de voie. Anul de pandemie a însemnat lucru de acasă, multe ore petrecute pe scaun și prea puțină mișcare. Iar asta, inevitabil, a dus la acumularea kilogramelor și, mai grav, la apariția problemelor articulare și a slăbiciunii musculare.
Pentru că alergarea nu prea mă încântă (deocamdată), am decis să aleg mersul pe bicicletă ca formă de recreere, dar și de recuperare a mobilității. Dar mi-am dat seama că „socoteala” din copilărie nu prea se potrivește cu cea de acum, de la maturitate. Altfel spus, pedalatul nu mi se mai pare o sarcină atât de ușoară cum era în copilărie. Iar asta din cauza lipsei de mișcare generalizate, care mi-a pus „pe pauză” toți mușchii și toate oasele.
Odată urcată din nou pe bicicletă, am constatat că efortul pe care trebuie să îl depun este destul de mare. Așa că am vrut să aflu de la specialist dacă există vreun pericol în ceea ce privește mersul pe bicicletă. Și am descoperit o regulă pe care… deja am încălcat-o: nu prea repede, nu prea mult!
