Am aflat cu tristeţe că azi, 31 decembrie, în timpul Octavei Crăciunului, când Biserica Catolică încă celebrează venirea în lume a Mântuitorului Cristos, Papa emerit Benedict al XVI-lea a trecut la Domnul.
Sunt rare ocaziile de a fi contemporani cu un gigant al teologiei, gânditor şi filosof aşa cum a fost Joseph Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea. Va rămâne în istorie drept unul dintre cei mai însemnaţi teologi, martor şi contribuitor direct al Conciliului Vatican al II-lea, în calitate de expert, autor al unei vaste opere teologice, dar mai ales, va rămâne în amintirea noastră ca Păstor de suflete.
În cei opt ani cât s-a aflat pe Scaunul lui Petru, Papa Benedict al XVI-lea a lăsat o amprentă distinctă asupra Bisericii Catolice, dar şi asupra altor culte, fiind un promotor neobosit al ecumenismului şi al dialogului interreligios. A reuşit să rezolve cu multă graţie provocarea de a fi imediatul succesor al unei personalităţi carismatice, precum Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, a cărui moştenire spirituală şi-a asumat-o. Într-o epocă în care relativizarea valorilor a devenit valoarea supremă, el a amintit întregii omeniri că Dumnezeu este iubire, că adevărul se transmite în caritate, dar fără compromisuri, că în virtutea speranţei creştine putem înfrunta prezentul nostru, oricât de sumbru ar părea, dându-i un scop. În prezentul în care sacrul este înlăturat complet din spaţiul public, Benedict al XVI-lea ne-a făcut să redescoperim cu ochi noi cultul Bisericii, liturgia acesteia, amintindu-ne că "ceea ce generaţiile de dinainte au considerat sacru, rămâne sacru şi măreţ, şi pentru noi".
Pentru episcopii catolici din România, audienţa cu Papa Benedict al XVI-lea pe care am trăit-o pe data de 12 februarie 2010, în cadrul vizitei ad limina, rămâne o amintire vie în inimi. Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea ne-a primit cu multă căldură şi şi-a manifestat speranţa că, în ceea ce priveşte dialogul interconfesional din România, se vor găsi "soluţii adecvate, în acel spirit de dreptate care trebuie să însufleţească raporturile dintre fraţii în Cristos". Ne-a îndemnat pe noi, episcopii catolici, să colaborăm cu Biserica Ortodoxă pentru "apărarea rădăcinilor creştine ale Europei şi a valorilor creştine", şi pentru o mărturie comună "asupra unor teme precum familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea în viaţa publică, ecologia". "Un dialog constructiv între ortodocşi şi catolici nu va întârzia să fie ferment de unitate şi de concordie nu numai pentru ţările voastre, dar şi pentru întreaga Europă", ne-a spus atunci Papa Benedict al XVI-lea. La aproape 13 ani de la acest discurs, cuvintele sale răsună mai puternic ca oricând.
Tot cu ocazia acelei audienţe unice, Papa Benedict al XVI-lea i-a declarat Înalt Preasfinţitului Ioan Robu, la acea dată Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, şi Preasfinţitului Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti, caĚ a fost informat despre situaţia Catedralei Sfântul Iosif şi şi-a exprimat regretul caĚ acest lăcaşĚ§ de cult este încă în pericol.
Papa Benedict al XVI-lea ne-a vorbit despre vizita istorică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, din 7-9 mai 1999. "Dorinţa de unitate suscitată de acea vizită să alimenteze rugăciunea şi strădania de a dialoga în caritate şi în adevăr şi de a promova iniţiative comune", ne-a îndemnat Papa. În calitate de Preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, ÎPS Ioan Robu l-a invitat atunci pe Papa Benedict al XVI-lea în România, pentru un pelerinaj pastoral. Rămânem cu marele regret că nu a fost posibil ca Papa Benedict al XVI-lea să viziteze România, dar ne consolăm la gândul că a fost mereu sufleteşte alături de ţara şi poporul nostru.
Fie ca momentul trecerii sale în veşnicie să reprezinte pentru noi toţi un stimul pentru a-i aprofunda nu doar vasta şi deosebit de valoroasa operă teologică pe care ne-o lasă ca moştenire, ci şi mesajul întregii sale vieţi, trăite integral în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii. Să rămânem cu mesajul de speranţă pe care ni l-a transmis în Enciclica Spe Salvi (Despre speranţa creştină): "În comuniunea sufletelor este depăşit simplul timp pământesc. Nu este niciodată prea târziu pentru a atinge inima celuilalt, nici nu este niciodată inutil… Speranţa noastră este mereu în mod esenţial şi speranţă pentru ceilalţi; numai aşa ea este într-adevăr speranţă şi pentru mine" (nr. 48).
În numele comunităţii din Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti, alături de Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit şi Preasfinţitul Cornel Damian, Episcop Auxiliar, cler şi credincioşi, aducem rugăciuni pentru odihna veşnică a Papei emerit Benedict al XVI-lea şi ne rugăm ca Domnul să ofere consolare şi întărire Bisericii Universale.
Requiem aeternam dona ei, Domine, et lux perpetua luceat ei!
Requiescat in pace!
