marți, 19 martie, 2024

Misterul bombelor din padurea de la Tatarani din apropiere de Husi : au fost lupte crancene in luna august din anul 1944 – FOTO

Distribuie:

Publicat:

 Sute de proiectile au fost descoperite in ultimii ani in Padurea de la Tatarani de langa municipiul Husi . In fiecare an se descopera cate un depozit de unde sunt ridicate sute de kilograme de material explozibil ce dateaza din luna august a anului 1944. Un istoric husean care doreste sa isi pastreze anonimatul, pasionat de toate luptele purtate pe meleagurile noastre, la rugamintea cotidianului BUNA ZIUA VASLUI, a oferit o explicatie pe intelesul tuturor . Prin urmare , va invitam sa petreceți câteva momente din viata dumeavoastra si sa cititi scrisoarea de ma jos .

“ Operațiunea Iași-Chișinău care a început la 20 august 1944. Ambii comandanți ai Fronturilor sovietice cereau de la subalternii săi să accelereze înaintarea grupurilor de asalt în direcția Huși. În tabăra germano-română domnea confuzia și groaza. Conștientizînd pericolul încercuirii, comandamentul grupului de armate ”Ucraina de Sud” lua măsuri disperate pentru a retrage trupele sale de la Sud-Vest de Chișinău peste Prut. Pentru a obține acest lucru el se stăruia cu orice preț să păstreze în mînile sale trecerile peste Prut de la Cotu Morii, Leușeni, Leova și Fălciu. Această sarcină a fost încredințată ”grupului generalului Mieth”, care a fost trecut din subordonarea armatei a a 8-a în cea de a 6-a. El era dator, precum se menționează în jurnalul acțiunilor militare al grupului de armate ”Ucraina de Sud”, să rețină înaintarea trupelor Frontului al 2-lea Ucrainean mai la Nord de Huși, să formeze poziții fortificate în zona podurilor și să asigure trecerea armatei a 6-a, care se îndrepta spre acest oraș.

Micul oraș Huși, situat la răscrucea drumurilor și în apropierea trecerilor peste Prut a devenit un fel de centru de atracție pentru o masă imensă de trupe – și sovietice și germano-române.Altfel evoluau evenimentele pe flancul stîng al Frontului, unde trupele corpului al 18-lea de tancuri, armatele a 4-a de gardă și a 52-a au terminat încercuirea grupării inamice, realizînd joncțiunea cu trupele Frontului al 3-lea Ucrainean. În zorii zilei de 23 august corpul al 18-lea de tancuri a întrat în luptă în zona Hușilor cu unitățile armatei a 6-a, care se retrăgeau.

Nemții se apărau cu disperare, ceea ce în situația lor este de înțeles. Însă tancurile mergeau cu îndărătnicie înainte. În urma lor, se apropia și armata a 52-a. Către dimineața zilei de 24 august ea de asemenea a ajuns în împrejurimile orașului Huși. În fața armatei sovietice se aflau unitățile răzlețite ale trupelor germano-române zdrobite lîngă Iași și cele ce se retrăgeau din regiunea Chișinăului. Ele erau concentarte în zona Hușilor și în pădurile de la Sud-Vest de oraș. Aici s-au adunat rămășițele a 3 divizii germane și 4 românești. Ele se stăruiau să organizeze în grabă apărarea orașului și să asigure trecerea tovarășilor săi de pe malul stîng al Prutului. Apărarea germano-română avea un caracter haotic, însă forțele ei erau întărite necontenit de unitățile armatei a 6-a germană, care reușeau să se strecoare pe malul drept. De aceea depășirea apărării inamice necesita de eforturi foarte mari ale soldaților sovietici. Tanchiștii au început lupta pentru Huși încă pînă la sosirea infanteriei. Puțin mai tîrziu au început să asalteze orașul și unitățile armatei a 52-a.

 La orele 12 a fost efectuată o pregătire de artilerie, care a durat 15 minute, începută de salvele aruncătoarelor de mine reactive. După ea trupele sovietice au trecut la atac din partea de Nord-Est și Sud-Vest. Tancurile s-au năpustit în oraș. Între soldații germani și români, care au inundat centrul orașului a pornit panica, ei au început să fugă, aruncînd armele și echipamentul. Cercul se strîngea tot mai tare în jurul lor. Către seară rezistența apărătorilor a fost înfrîntă, și garnizoana orașului a încetat să existe.

 Odată cu pierderea Hușilor germano-românii au pierdut și ultima cale pe care se puteau retrage spre Sud-Est.În aceiași zi, la amiază, lîngă Huși… Evenimentele au început să se schimbe cu o viteză uluitoare… Deja de cîteva zile, scîrțîind și pîrîind, tot felul de convoaie din cele mai diferite divizii și servicii de intendență, care au reușit să ajungă pînă aici, traversînd orașul, ce se afla la cîțiva kilomteri mai la Vest de Prut, se adunau într-o vale adîncă. Fiecare, ajuns în acest loc, credea că cel mai rău lucru a rămas în urmă, că ”slavă Domnului, am trecut peste Prut” – așa considera fiecare șofer sau căruțaș, care în dimineața aceea treceau pe străzile orașului. Însă pe neașteptate au răsunat împușcături din tunuri de tanc. Peste 20 de mașini sovietice au năvălit în oraș din partea de Vest, au trecut în goană, trăgînd din tunuri și mitraliere, pe ulițele orașului și s-au năpustit asupra convoaielor germane, semănînd haos și panică. Căruțele au fost răsturnate, mașinile au fost strivite, camioanele ardeau, peste tot se tăvăleau morți și răniți. Cei rămași în viață, cu ochii plini de groază, fugeau nebunește în toate direcțiile. Doar o mică parte din ei a răzbătut spre seară la orășelul Fălciu și a adus vestea despre atacul inamicului de lîngă Huși. Însă acest atac încă nu era cel mai strașnic lucru. Mai rău era faptul, că după amiază deja întreg corpul al 18-lea de tancuri din componența Frontului al 2-lea Ucrainean printr-o lovitură de la Nord-Vest a cucerit orașul Huși, iar cîteva unități au atacat trecerea peste Prut de lîngă satul Stănilești și în aceeași zi s-au unit cu tancurile și infanteria motorizată a Frontului al 3-lea Ucrainean, care veneau de la Est.

Ultima breșă de lîngă Huși a fost astupată, cercul încercuirii în jurul nucleului principal al armatei a 6-a s-a închis definitiv. Această veste, cu un pîrjol în stepă, s-a răspîndit în toate unitățile, de la soldat la soldat: ”Sîntem încercuiți! Sîntem în ”pungă”. Ultimele unități apte de luptă încă se mai apărau de inamicul, care năvălea din toate părțile. Subunități amestecate, îngrămădite cu mare greutate, formau permanent noi linii defensive și luptau cu disperare, tunurile de cîmp rămase trăgeau direct în infanteria inamicului ce se năpustea din toate direcțiile, iar tunurile anticar trimiteau ultimele proiectile în tancurile sovietice T-34. Însă aceste unități germane erau ocolite de inamic, dezmembrate, încercuite și nimicite una după alta.Nemții, trecînd Prutul, se adunau în pădurile de lîngă Huși, ducînd lupte cu unitățile armatei a 52-a, punînd-o pe aceasta într-o situație critică, iar apoi îndreptîndu-se spre Carpați.

Deci, proiectilele sunt rămase de la acele lupte crâncene desfășurate în august 1944.

“ ne povesteste istoricul husean

 

 

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img