La inmormantarea scriitorului Eugen Barbu, mentorul lui Corneliu Vadim Tudor, in septembrie 1993, s-a produs un incident uluitor. Sergiu Nicolaescu i-a sarutat mana actritei Marga Barbu, vaduva scriitorului colosal, din pacate definitiv compromis din cauza legaturilor sale stranse cu fosta Securitate, dar si lui Corneliu Vadim Tudor. Ulterior, acesta din urma a oferit o explicatie pentru gestul uluitor al legendarului regizor.
”A fost emotionant gestul lui Sergiu, dar si teatral. Prietenul nostru comun murise, iar Sergiu a vrut sa ma felicite astfel, in calitate de mostenitor spiritual al marelui Eugen Barbu. Eu si Sergiu trebuia sa mai facem doua filme impreuna, unul despre al Doilea Razboi Mondial, altul despre moartea lui Constantin Brancoveanu”, explica Vadim la vremea respectiva. A fost un fel de consacrare a lui Vadim Tudor ca mostenitor mesianic si politico-ideologic al lui Eugen Barbu. Ulterior, Sergiu Nicolaescu spunea ca, in emotia evenimentului, l-ar fi confundat pe Vadim cu Marga Barbu.
Chiar daca Vadim Tudor si Eugen Barbu au avut porniri similiare, lucrurile stau mult diferit in ce priveste calitatea operelor literare. “Cei care l-au cunoscut pe Eugen Barbu sau care citeau revista Saptamana in anii dictaturii ceausiste stiu cat de compromis a fost acest scriitor in epoca respectiva. Compromis in primul rand din punct de vedere moral, prin colaborarea sa strinsa cu Securitatea si prin articolele in care ii demola pe dizidentii romani care se exprimau, din Franta sau din alte tari, la Europa Libera. (…)Groapa ramane o capodopera a literaturii romane si merita tradusa in cat mai multe limbi. Oricat ar parea de insuportabila aceasta idee, omul este o fiinta contradictorie. Un scriitor de mare talent poate fi uneori si incarnarea lasitatii si a cinismului moral. Iar istoria literaturii nu retine, pina la urma, decit opera (chiar daca nu uita biografiile)… Dupa caderea comunismului in Romania, Uniunea Scriitorilor a considerat ca Eugen Barbu nu era demn de a face in continuare parte din aceasta breasla si l-a exclus din ea. El nu poate fi exclus insa din literatura romana. Carti precum “Groapa” sau “Principele” sau “Saptamina nebunilor” ramin memorabile si au reusit sa treaca cu bine de proba timpului. Intr-un fel “Groapa” ramine si un caz de reusita paradoxala pentru ca romanul, care are ca personaje o intreaga lume interlopa din zona Bucurestilor, a aparut in 1957, in plina epoca proletcultista”, scria Matei Visniec pentru rfi.ro
