Nicolae Iorga (nascut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botosani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar si academician roman. Este cunoscut in lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor si filozof al istoriei. Dupa cum a afirmat George Calinescu, Iorga a jucat in cultura romaneasca, in primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
Dupa studii elementare si gimnaziale in Botosani, a urmat Liceul National din Iasi in 1888. A absolvit Universitatea din Iasi intr-un singur an cu diploma “magna cum laude”, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin si Leipzig, obtinand doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
A fost cofondator al partidului Partidul Nationalist-Democrat in 1910, membru al Parlamentului, presedinte al Camerei Deputatilor si al Senatului, ministru, si, pentru o scurta perioada, prim-ministru. Copil minune, polimat si poliglot, cu o activitate stiintifica prolifica, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole si studii si 4963 recenzii, aceasta culminand cu Istoria Romaniei, in zece volume. A predat la Universitatea din Bucuresti, la cea din Paris si la alte institutii de invatamant academice si a fondat Congresul International de Studii Bizantine si Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orasul Valenii de Munte intr-un centru academic si cultural.
In paralel cu contributiile sale stiintifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale carui orientari politice au inclus elemente ale conservatorismului, nationalismului si agrarianismului. Desi in ultima parte a liceului a intrat sub influenta marxismului, Nicolae Iorga a depasit acest episod in timpul universitatii, avand sa adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae Iorga a fost o figura centrala a Samanatorului, revista populista si a fondat reviste conservatoare ca Neamul Romanesc, Drum Drept, Cuget Clar si Floarea Darurilor. A militat in cadrul Ligii pentru Unitatea Culturala a tuturor Romanilor.
A fost o figura proeminenta in tabara pro-Antanta in timpul Primului Razboi Mondial, datorita sustinerii cauzei romanilor din Austro-Ungaria si a avut un rol politic important in Romania Mare in perioada interbelica. A initiat campanii pentru a apara cultura Romaniei. A starnit controverse datorita retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului National Liberal si al Partidul National Roman.
S-a opus gruparii fasciste Garda de Fier si, dupa o perioada de cumpanire, s-a hotarat sa il sustina pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrand dupa dizolvarea tuturor celoralte partide in partidul unic, de sorginte corporatista si autoritarista, Frontul Renasterii Nationale. Pentru ca fusese implicat intr-o disputa personala cu liderul Garzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fara voie la uciderea sa, Iorga si-a atras antipatia legionarilor. A ramas o voce independenta a opozitiei dupa ce Garda a instaurat Statul National-Legionar, fiind in cele din urma asasinat de un comandou legionar. Dupa aflarea vestii asasinarii lui Iorga, 47 de universitati si academii din intreaga lume au arborat drapelul in berna.
