Papa Francisc s-a intalnit cu un grup de orfani romani, cu care a avut un dialog emotionant. Intalnirea, orgaizata de ONG-ul „FDP protagonisti nell’educazione”, a avut loc la inceputul anului la Vatican, iar acum Vatican Insider a publicat fragmente din acest dialog, preluate de Rador. Papa Francisc a marturisit ca a plans cand a citit intrebarea pe care i-a trimis-o un tanar din Romania „refuzat” de doua ori de mama lui: prima data, cand avea doua luni de viata si l-a abandonat intr-un orfelinat; a doua oara, la 21 de ani cand, dupa ce a gasit-o, a locuit cu ea timp de doua saptamani, „dar nu se comporta bine cu mine si am plecat”.
„Tatal meu a murit. Ce vina am eu daca ea nu ma vrea? De ce nu ma accepta?„, intreba baiatul.
Francisc s-a intalnit la Vatican cu un grup de orfani romani ajutati de ONG-ul „FDP protagonisti nell’educazione” si a recunoscut ca este extrem de emotionat: „Vreau sa fiu sincer cu tine. Cand am citit intrebarea ta, inainte de discurs, am plans. Am fost alaturi de tine cu cateva lacrimi. Pentru ca nu stiu, mi-ai dat mult; la fel si ceilalti, dar povestea ta m-a afectat mult. Cand vorbim de mama intotdeauna e ceva… si in acel moment m-ai facut sa plang”, a spus la intalnirea din 4 ianuarie.
In grupul pe care l-a intalnit suveranul pontif erau fete si baieti, unii adolescenti, altii deja tineri parinti. Toti erau insotiti de Simona Carobene, responsabila la „FDP”. Papei Bergoglio i-au pus intrebari despre viata si despre moarte, despre boala si despre pacate, despre durerea provocata de abandonul propriilor parinti, despre dificultatile de a mentine legaturi durabile sau de a accepta raspunsurile unei Biserici care, uneori, pare sa construiasca „ziduri” mai mult decat „poduri”.
„In viata sunt multe intrebari: „De ce?” la care nu putem raspunde. Putem doar sa privim, sa ascultam, sa suferim si sa plangem„, a spus Papa.
Cazul tanarului abandonat de mama, de exemplu, este o intrebare fara raspuns: „Nu este chestiune de vina, este chestiune de mari fragilitati ale adultilor, provocata in cazul vostru de saracie, de nedreptati sociale care ii strivesc pe cei mici si pe cei saraci, dar si saraciei spirituale„. Este rezultatul unui „sistem social gresit, inuman, care impietreste inimile, care duce la greseli”, care „face astfel incat sa nu gasim calea dreapta”. Iar aceasta „saracie spirituala impietreste inimile si provoaca ceea ce pare imposibil, ca o mama sa isi abandoneze propriul copil”.
Totusi, Papa este convins: „Mama ta te iubeste, dar nu stie cum sa iti arate, nu stie cum sa exprime sentimentul. Nu poate pentru ca viata este grea, nedreapta. Iar acea iubire inchisa in ea nu stie cum sa o spuna si cum sa te mangaie„. Suveranul pontif ii cere tanarului „sa se roage pentru ca intr-o zi sa iti arate acea dragoste” si il incurajeaza: „Nu fi sceptic, ai speranta„.
Aceasta „fragilitate” a adultilor, potrivit Suveranului Pontif, este aceeasi care ii face pe unii parinti sa isi iubeasca copii daca sunt sanatosi, in timp ce „pe cei bolnavi sau cu probleme nu”, cum scria un alt tanar. „In fata fragilitatilor celorlalti, precum bolile, sunt unii adulti mai slabi, nu au forta suficienta pentru a suporta fragilitatile. Si asta pentru ca ei insisi sunt fragili”, explica Papa Francisc, folosind o metafora: „Daca eu am o piatra mare, nu pot sa o pun pe o cutie de carton, pentru ca piatra striveste cartonul…„.
„Exista parinti fragili, pentru ca sunt femei si barbati cu limitele lor, pacatele si fragilitatile lor pe care le au in suflet, si poate ca nu au avut norocul sa fie ajutati cand erau mici. Si merg inainte in viata cu acele fragilitati pentru ca nu au fost ajutati, nu au avut oportunitatea pe care am avut-o noi de a gasi o persoana prietena care sa ne ia de mana si sa ne invete sa crestem si sa fim puternici pentru a invinge fragilitatile”. „Este greu sa primim ajutor de la parinti fragili si uneori noi trebuie sa ii ajutam„, observa papa. Insa, „in loc sa ii reprosez vietii ca mi-a dat parinti fragili si eu nu sunt atat de fragil, trebuie sa multumesc pentru ca eu pot ajuta fragilitatea parintelui, pentru ca piatra sa nu striveasca cutia de carton”.
Papa Bergoglio a vorbit, apoi, despre indoielile unui baiat care, anul trecut, in Joia Mare, l-a vazut murind pe unul dintre prietenii lui de la orfelinat. „Un preot ortodox ne-a spus ca a murit pacatos si, de aceea, nu va merge in Paradis. Eu nu cred ca este asa”, spune tanarul. Iar Papa Francisc i-a raspuns imediat: „Probabil ca acel preot nu stia ce spune, poate ca in acea zi preotul nu se simtea bine, avea ceva in inima care l-a facut sa raspunda asa. Nimeni nu poate spune ca un om nu a ajuns in ceruri. Iti spun ceva care probabil te surprinde: nici despre Iuda nu putem spune asta. Tu l-ai comemorat pe prietenul vostru care a murit si ai amintit ca a murit in Joia Mare. Mi se pare foarte ciudat ce ti-a spus preotul, ar trebui sa intelegem mai bine, poate ca nu ai inteles bine… Oricum, eu iti spun ca Dumnezeu vrea sa ne ia pe toti in Paradis, nimeni nu este exclus”.
In fine, Papa a consolat o femeie care si-a dat fetita la orfelinat: „Unii oameni ma judeca ca nu sunt o mama buna. In schimb, eu cred ca fiica mea este bine si ca am luat decizia corecta si ne vedem des”, spune ea. „Sunt de acord cu tine ca incredintarea poate fi un ajutor in anumite momente dificile”, replica Bergoglio. „Important este ca totul sa se faca cu dragoste, cu grija pentru persoane, cu mare respect. Inteleg ca te simti singura adesea. Te sfatuiesc sa nu te inchizi, sa cauti compania comunitatii crestine: Iisus a venit sa formeze o noua familie, familia sa, unde nimeni nu este singur si cu totii suntem frati si surori”.
