marți, 19 martie, 2024

Poveștile oamenilor în uniformă (III). O femeie-pompier pe mașina de stingere a Detașamentului Bârlad

Distribuie:

Publicat:

Campania Salvator din pasiune ne-a dovedit de-a lungul celor cinci ani că poate să creeze o legătură tot mai strânsă între societatea civilă și serviciile profesioniste pentru situații de urgență, prin implicarea activă a voluntarilor în soluționarea problemelor cu care se confruntă comunitatea.

Voluntariatul în cadrul salvatorilor adună oamenii din medii culturale diverse; astfel, tineri de toate vârstele vor avea contact cu situații diferite de cele obișnuite. Munca în echipă le favorizează abilitățile de colaborare, oferindu-le noi oportunități de a învăța lucruri din diferite perspective.

Un alt aspect important ce merită menționat, este faptul că prin voluntariatul în cadrul pompierilor se pot crea lideri. Calitățile de conducere, luarea a inițiativei, crearea de noi viziuni, modalități de a contribui și de atingere a unor obiective sunt aspecte ce pot fi îmbunătățite în cadrul coordonării unui grup de voluntari. Activitățile practice implică atât posibilitatea de a avea ca mentor un pompier cu experiență, cât și capacitatea de a motiva și inspira pe ceilalți, alături de gestionarea schimbărilor specifice situațiilor de urgență. Alte aspecte ale dezvoltării personale prin intermediul voluntariatului în rândul profesioniștilor situațiilor de urgență, sunt dezvoltarea capacității empatice, un comportament prosocial, alături de creșterea gradului de conștientizare și altruismul.

Pe Ionela Făndărac am văzut-o în timpul puternicului incendiul din strada Crângului, unde au fost afectate numeroase gospodării ale bârlădenilor. În timp ce pompierii lucrau ca niște lei pe acoperișuri, Ionela trăgea de furtunurile de apă și răspundea fiecăruia ducându-i o butelie de oxigen, scara, topoare sau apă de băut. Când își dă jos costumul plin de funingine și jar, îl îmbracă pe cel roșu de SMURD  și participă la diverse cazuri medicale și  activități de prevenire ale inspectoratului.

Mă numesc Ionela-Maria, am 22 de ani și sunt proaspăt absolventă a Facultății de Biologie din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza Iași.

Am aflat de programul de voluntariat „Salvator din pasiune” prin intermediul unui alt voluntar care urmase etapa de pregătire. Încă de mică mi-am dorit să fac parte dintr-o echipă de salvatori, iar programul de voluntariat la pompieri mi s-a părut o oportunitate foarte bună.

După ce am urmat toate cursurile de prim-ajutor și stingere, am fost voluntar în cadrul Detașamentului de pompieri Bârlad timp de 3 luni, momentan fiind încadrată pe autospeciala de stingere.

I.D. La ce fel de intervenții ai participat și care a fost specificul lor (stingere, descarcerare, prim-ajutor)? Care a fost motivul pentru care unele te-au impresionat și din care ai învățat ceva deosebit?

Pe lângă multitudinea de activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor pe care le-am văzut la colegii mei, am participat și eu la unele misiuni de prim-ajutor SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundațiile produse în ultima lună.

Una dintre misiunile SMURD pe care o voi ține minte a fost în legătură cu un pacient care suferise un accident vascular cerebral. Intervenția a fost contra-cronometru și m-am bucurat că am reușit să ajungem cu pacientul la spital în timp util, aceasta salvându-i viața. Nu-mi pot scoate acest caz din minte deoarece pacientul m-a prins de mână încercând să comunice cu mine: poate voia să îmi spună ceva, poate voia doar îl privesc în ochi și să se să simtă în siguranță. I-am spus ca totul va fi bine, i-am acordat o atenție deosebită pe toată durata evenimentului, apoi a prins încredere în echipajul medical și a cooperat cu noi.  Chiar dacă nu este ușor, întotdeauna există o satisfacție uriaşă după fiecare intervenție în care ajutăm un suflet de om sau vietate aflată în necaz.

I.D. Care este sfatul tău pentru fetele/ femeile care vor să devină pompieri?

            Să fie deschise la schimbare! La început, cu toții ne putem simți puțin pierduți și nesiguri pe ce oferă viitorul, dar dacă renunță la a-și pune singure bariere sau limite, pot încerca lucruri diferite. Mai degrabă să-și facă timp să înțeleagă ce li se potrivește și ce nu, în loc să aștepte de-a gata răspunsurile ori să facă ce așteaptă ceilalți de la noi.

I.D. Care crezi că este cea mai importantă calitate a unui pompier? Care sunt atribuțiile tale în cadrul Detașamentului de pompieri Bârlad?

Cele mai importante calități ale unui pompier mi se par a fi onoarea, curajul și devotamentul. Rolul meu în cadrul echipei de salvatori este de a le oferi o mână de ajutor colegilor și a depune toate eforturile pentru ca fiecare intervenție să fie cât mai eficientă. Când îi văd pe colegii mei cât de bine și repede se coordonează la o intervenție, felul în care vorbesc din priviri, mă simt mai motivată să devin un profesionist în domeniul situațiilor de urgență, dar mă pasionează în special partea de prim-ajutor medical.

I.D. Care consideri că sunt valorile, principiile activității unui voluntar în cadrul pompierilor, așa cum le vezi în activitatea de zi cu zi?

Voluntariatul înseamnă pentru mine să îmi dedic o parte din timpul liber pentru a ajuta comunitatea, pompierii și nu în ultimul rând pacienții, dar fără a aștepta ceva în schimbul efortului depus.

Pe lângă antrenamentul necesar, greutățile pe care le poate întâlni un voluntar sunt acele situații în care trebuie să gestioneze pacienți mai greu de stăpânit, dar și incendii a căror violență poate învăța despre stăpânirea de sine și curaj.

I.D. Te-ai gândit la un sfat pentru cei care se gândesc să urmeze o carieră în domeniu ori să devină voluntari?

            Mi-a venit în minte acum o scenă finală a filmului Lista lui Schindler, în care actorul Liam Neeson se întâlnește cu cei pe care îi salvase din lagărele de concentrare. La plecare, unul dintre ei i-a dăruit o scrisoare semnată de toţi cei salvaţi, împreună cu un inel pe care era inscripţionat “Cel ce salvează o viaţă, salvează lumea întreagă”. Schindler se înduioşează, şi cu glasul tremurând spune “Oh, de aş mai fi salvat câţiva…”.

Consider că preocuparea altruistă a lui Schindler pentru binele altora ar trebui să fie un exemplu şi pentru noi ca oameni. Pompierii nu pot fi pretutindeni și în același timp pentru a-i salva pe toți, astfel încât depinde de fiecare dintre noi să nu trecem nepăsători pe lângă cei aflaţi în nevoie. Să le oferim ajutor, mâncare, sau o încurajare. Fiecare dintre noi poate fi un voluntar.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img