Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat sambata, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Mitropolit Teofan, Sfanta Liturghie, in biserica „Adormirea Maicii Domnului” din municipiul Targu Neamt.
In cuvantul de invatatura rostit, Ierarhul Husilor, pornind de la relatarea Sfantului Evanghelist Luca despre momentul in care Hristos i-a trimis pe Apostoli la propovaduire, a explicat cuvintele Domnului consemnate in capitolul 10, versetul 20: „Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca, ci va bucurati ca numele voastre sunt scrise in ceruri”:
„In pericopa evanghelica ni se vorbeste despre autoritatea pe care Hristos a dat-o ucenicilor Sai si prin ei, ne-a dat-o si noua, celor ce suntem slujitorii Lui.
Hristos ii incredinteaza ca vor primi puterea de a calca peste serpi si peste scorpii.
De ce foloseste Mantuitorul aceasta imagine, a serpilor si a scorpiilor, cand vorbeste de autoritate, de putere?
Din punct de vedere biblic, spiritual, sarpele este simbolul blestemului, al tentatiei, iar scorpiile sunt simbolul rautatii, al vicleniei, a tot ceea ce este negativ.
Hristos le-a dat apostolilor aceasta putere, insa, in acelasi timp, le spune sa nu se bucure ca au autoritate duhovniceasca asupra duhurilor rautatii.
Asa ar trebui sa fim noi, slujitorii Domnului, sa avem aceasta autoritate care sa izvorasca din harul pe care ni-l da noua Dumnezeu.
Din pacate, nu stiu cati dintre noi avem aceasta capacitate si tarie de caracter sa afirmam ca avem putere asupra duhurilor necurate! Noi nu reusim sa le stapanim in viata noastra privata. Cat razboi este in sufletul nostru cu fiecare patima despre care stim ca s-a instalat in noi si pe care o cultivam cu atata generozitate”!
Parintele Episcop Ignatie a aratat ca logica divina difera esential de cea omeneasca si ca in ochii lui Dumnezeu valoreaza cel mai mult apropierea de El:
„Hristos schimba optica noastra! Noi credem ca a birui un duh rau este echivalent cu a face o minune.
El ne spune sa nu ne bucuram de lucrurile acestea pentru ca sunt normale, pentru ca am primit aceasta putere si cu ea ne opunem raului care vine cu impetuozitate in viata noastra.
Hristos ne spune sa ne bucuram de altceva: ca numele noastre sunt scrise in ceruri.
Numele noastre sunt intotdeauna in memoria lui Dumnezeu.
Acest text isi capata sensul si limpezimea daca il corelam cu un text din Apocalipsa, capitolul 13, versetul 8, in care ni se spune ca «numele celor credinciosi sunt scrise in Cartea Vietii Mielului injunghiat, de la intemeierea lumii».
Pentru noi, reala bucurie nu ar trebui sa fie setea neostoita dupa miracol, ci sa fim in gandul lui Dumnezeu.
Cat de greu este sa ajungem la o asemenea traire profunda, sa ne bucuram ca Dumnezeu ne are in mintea Lui, ca Domnul ne pomeneste, asa cum suntem noi, cu deficientele noastre”!
Totodata, Preasfintia Sa a insistat asupra faptului ca cei care alearga dupa miracole in relatia cu Dumnezeu isi dezvaluie, prin aceasta, putina credinta:
„Noi am mutat accentul pe minune, pe miracol. Miracolele sunt pentru cei necredinciosi. Ei au nevoie de un semn exterior care sa ii urneasca din inertia lor, sa ii miste din convingerile lor de monolit.
Adevarata minune este slujirea Liturghiei, impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos.
In felul acesta sa intram in gandul lui Dumnezeu, prin viata noastra, prin stradania noastra, prin tot ceea ce facem, pentru a ne indumnezei, iar nu pentru a deveni mai buni.
Buni pot sa fie foarte multi care nu au nicio legatura cu Hristos. Intalnim oameni eleganti, cu buna cuviinta, care au capacitatea sa nu te contrazica daca intri intr-un conflict de idei, au capacitatea, din respect sa isi puna o limita”.
In final, Parintele Episcop Ignatie a afirmat ca scopul vietii crestine este indumnezeirea si ca adevarata bucurie consta in constiinta faptului ca suntem in atentia lui Dumnezeu:
„Hristos nu a venit in lumea aceasta ca sa ne faca mai buni, mai morali, mai manierati. El a venit sa ne transmita un alt mod de viata decat al lumii de astazi.
Acest mod de viata il gasim plenar in Evanghelie, in Liturghie.
Noi alergam dupa minuni, dupa miracol. Dumnezeu ne spune foarte explicit ca putem sa biruim puterea celui rau, putem sa ii vindecam pe ceilalti, dar nu aceasta este adevarata bucurie”.
Adevarata bucurie este sa simti ca esti in gandul lui Dumnezeu.
Este ceea ce noi facem ori de cate ori ii pomenim pe cei adormiti. Incheiem slujbele de inmormantare sau de pomenire prin cuvintele «vesnica odihna fa Doamne…».
Adica pomenirea acelui nume sa fie vesnica in mintea lui Dumnezeu. Noi suntem trecatori, nu putem pomeni vesnic un om, capitulam in fata mortii”.
