marți, 19 martie, 2024

PS Ignatie: „Suntem foarte nelinistiti pentru ca judecam extrem de usor si colportam barfe despre unul sau altul”

Distribuie:

Publicat:

Joi, 2 iulie 2020, Preasfintitul Parinte Episcop Ignatie a participat la hramul Manastirii Vacarestii Noi, comuna Lumina, judetul Constanta. Asezamantul monahal are ca al doilea ocrotitor pe Sfantul Ierarh Ioan Maximovici.

Sfanta Liturghie a fost oficiata de Inaltpreasfintitul Parinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, alaturi de Preasfintitul Parinte Ignatie, Episcopul Husilor, si de Preasfintitul Parinte Paisie Lugojanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, inconjurati de un sobor de preoti si diaconi.

Cuvantul de invatatura a fost rostit de Ierarhul Husilor, care a vorbit despre profilul duhovnicesc al Sfantului Ierarh Ioan Maximovici, reliefand calitatea acestuia de rugator autentic:  

„Memoria liturgica a zilei de astazi ne pune spre pomenire pe cel care este ocrotitorul acestui loc de rugaciune, Sfantul Ioan Maximovici.

Uitandu-ma peste biografia acestui sfant contemporan, am retinut doua virtuti esentiale, cardinale, pe care le gasim, cu foarte multa pregnanta, in omiliile pe care le-a lasat ca mostenire duhovniceasca

Sfantul Ioan Maximovici era un om foarte rugator.

Intr-o omilie a sa ni se spune ca termometrul vietii duhovnicesti este dat de dispozitia pe care un suflet o are pentru a se ruga.

Cu cat aceasta dispozitie este mai intensa, mai consecventa, cu atat caldura relatiei cu Dumnezeu este una autentica, frumoasa.

Sfantul Ioan Maximovici ne spune ca omul care se roaga si simte nevoia, in fiecare clipa, de a-L slavi pe Dumnezu, este cel care da marturie despre dragstea sa fata de Dumnezeu Treimea”.

Preasfintia Sa a descris, in mod practic, felul in care crestinul poate transforma ziua in rugaciune:

„Din pacate, daca am fi sinceri si ne-am uita in aceasta lampa de control pe care ne-o ofera Sfantul Ioan Maximovici, am sesiza ca dispozitia noastra si momentele in care simtim nevoia sa ne rugam, sunt mult mai putine decat cele in care Il neglijam pe Dumnezeu.

Ne aducem aminte de El seara, dimineata si, poate, in duminici si sarbatori, cand mergem la Sfanta Liturghie.

Ar trebui ca fiecare gand si gest al nostru sa fie un moment de rugaciune.

Totul poate fi transformat in rugaciune, de omul duhovnicesc. Cel care se roaga doar atunci cand deschide cartea de rugaciune, se roaga cu intermitente, cu sincope. In restul zilei uita de Dumnezeu.

Parintele Sofronie Saharov ne da solutia, cum putem transforma intreaga noastra viata in rugaciun.

Parintele Sofronie spune ca orice gest al nostru poate fi transformat in rugaciune: «cand ne trezim dimineata si ne spalam pe fata, Ii putem spune lui Dumnezeu:  spala Doamne, sufletul meu cel murdarit de pacate; cand ne imbracam, Ii putem spune Doamne, imbraca sufletul meu in harul si linistea Ta; cand mergem la serviciu, sa spunem: Doamne, deschide-mi usa raiului si fa din viata mea un loc in care sa fii Tu; cand mancam spunem: Doamne, hraneste-ma cu cuvantul Tau».

Orice gest al nostru poate fi convertit in rugaciune. Trecem pe langa un om infirm, nu-l putem ajuta concret, insa putem sa spunem o rugaciune pentru el”.

Ierarhul Husilor a afirmat ca una din caracteristicile esentiale ale Sfantului Ioan Maximovici a fost aceea de a nu judeca pe nimeni:

„A doua calitate a Sfantului Ioan Maximovici era ca el nu judeca niciodata.

Unul din consilierii sai, de pe vremea cand era in Shanghai, marturiseste ca nu l-a auzit niciodata sa fi judecat pe cineva.

Din aceasta lipsa de a judeca pe cineva, de a calomnia sau murdari pe cineva, ii venea linistea pe care o imprastia in jurul sau.

Aceasta liniste se putea citi din ochii sai, din privirea lui senina si din modul delicat in care se comporta cu cei din jur.

Omul care judeca, care decimeaza sufletul unui om, murdarindu-l si mototolindu-i identitatea, traieste o mare neliniste.

Omul bland, care are apele sufletului senine, frumoase, este un om care te hraneste spiritual.

Prezenta lui este un motiv de pace si de foarte multa liniste. Toate se linistesc in fata omului bland.

Sfantul Ioan Maximovici a intrupat foarte frumos cuvantul lui Hristos «veniti la Mine toti cei impovarati, si Eu va voi da odihna sufletelor voastre»”.

Parintele Episcop Ignatie a aratat care sunt efectele negative, in plan personal, ale judecarii aproapelui:

„Cat se chinuie omul de astazi! Cu cate griji se impovareaza si cu cate griji se incarca! Multe dintre ele il zdrobesc si il faramiteaza. Suntem atat de nelinistiti si nu avem rabdare, nici in casa nici in familie, nici in biserica.

Atunci cand judecam pe om si avem propriile noastre criterii pacatoase de a-l evalua spiritual, de fapt gresim foarte mult.

In Pateric ni se spune ca omul care judeca este ca un antihrist. In limba greaca «antihrist» inseamna «a te pune in locul lui Hristos».

In Evanghelia dupa Sfantul Ioan ni se spune ca «Tatal a dat toata judecata Fiului». Nu noua!

Noi judecam foarte usor, colportam barfe despre unul sau altul si de aceea suntem foarte nelinistiti.

Nu reusim sa extirpam din noi cauza ce genereaza aceasta stare de tumult.

Trebuie sa fim mai atenti, sa nu judecam! Nu cunoastem inima celui de langa noi. Numai Dumnezeu o cunoaste.

Sfantul Ioan Maximovici nu judeca si imprastia in jur foarte multa pace.

Dumnezu niciodata nu ne judeca. El ne iubeste atat de minunat, incat omul care descopera aceasta dragoste, traieste o uimire permanenta.

Cea mai mare minune a lui Dumnezeu este ca ne iubeste pe noi, cu toate pacatele si neputintele noastre.

A iubi pe cineva cu adevarat nu presupune ca acela merita iubirea, ci tocmai cand el nu o merita. Asemenea lui Hristos, care, pe Cruce, a primit din partea omului nimicul urii si tentativa nesabuita, a acestuia, de a crede ca poate sa Il omoare pe Dumnezeu”.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img