vineri, 29 martie, 2024

Romanul ranit in masacrul de la Las Vegas: Nu esti in siguranta, naivule, oricine poate incepe sa traga oricand doreste

Distribuie:

Publicat:

Luca Iclodean, romanul care a fost ranit grav in atacul armat din 2 octombrie de la Las Vegas, a vorbit pentru prima data despre atac, multumindu-le celor care l-au sprijinit si i-au trimis mesaje de sustinere si spunand ca evenimentul l-a marcat pentru tot restul vietii si ca acum are cosmaruri si se simte in pericol de fiecare data cand merge in locuri publice.
”Din pacate, cu tot terorismul din aceasta lume, ma asteptam la un atac aici in Las Vegas. Nu as fi crezut niciodata, insa, ca voi fi victima unui atac. Dupa cum cei mai multi dintre voi stiti, faceam parte din echipa de la bar, lucrand tot weekendul la Route 91. Nu voi reusi niciodata sa exprim teama pe care am simtit-o in secunda in care am auzit acel sunet oribil… Am stiut imediat ce insemna. Vreau sa precizez ca am fost impuscat in mai putin de un minut de cand a fost deschis focul. M-am ascuns intr-o remorca pentru bere, sperand ca atacatorul nu va ajunge la mine. Glontul a trecut prin usa si m-a lovit in spate. Chiar in spatele inimii”.
Din fericire, glontul nu a trecut prin inima, ci a coborat cumva, in diagonala, abia atingand o vertebra si ajungand in plamanul drept. Am suferit o interventie chirurgicala in care au fost indepartate doua treimi din plaman. Dupa cum am spus, nu pot exprima teama pe care am simtit-o in acea noapte… Insa, imaginati-va doar ca asteptati acolo, acceptand faptul ca probabil acolo vi se va incheia viata si ca nu va veti mai vedea niciodata persoanele iubite. Tot ce imi doream era sa ii spun mamei mele cat de mult o iubesc. Voiam sa le spun tuturor cat de mult ii iubesc si sa simt imbratisarea calda a mamei pentru ultima data. 
Ultimul lucru pe care mi-l amintesc de dinainte de operatie este ca ma aflam in camera de urgente, cineva ma tinea de mana si imi spunea: «Familia ta este aici, o voi aduce pe mama ta, bine?» si apoi am incetat sa mai lut, am inchis ochii si… S-a intamplat un miracol si i-am redeschis. Am deschis ochii dupa operatii, intr-o camera de spital la SICU si eram inconjurat de oameni dragi. Nu puteam sa cred ca ii vad. Ma aflu pe drum spre recuperare, iar zambetul care apare pe fata mea in aceasta fotografie arata cat de recunoscator sunt sa fiu in viata. Totusi, in spatele acelui zambet se afla multa durere, fizica si emotionala. Acum nu mai sunt la spital, ma recuperez in confortul casei mele, dar am un drum lung inainte.
Ranile fizice se vor vindeca la un moment dat, dar ceea ce s-a intamplat in acea noapte… Voi pastra cu mine, fara sa vreau, pentru tot restul vietii. Am cosmaruri. Sunetele puternice care apar brusc ma fac sa tresar si sa simt teama. De fiecare data cand merg intr-un loc public ma gandesc: «Nu esti in siguranta, naivule, oricine poate incepe sa traga focuri de arma oricand doreste». Am aproape 24 de ani si o rog pe mama sa vina sa petreaca noaptea cu mine, pentru ca sa dorm langa ea pare sa fie ceea ce ma linisteste in prezent.
Dispozitia mea se schimba foarte des. Obisnuiam sa zambesc si sa rad tot timpul. Am luptat sa obtin fericirea in ultimii ani si tocmai reusisem sa o dobandesc… Acum sunt speriat ca intr-o noapte, un barbat imi poate lua asta apasand o singura data pe un tragaci. In timpul noptii ma simt gol. In prima noapte in care am dormit singur, am reusit sa plang, in sfarsit. Ceea ce pentru mine nu este usor, ci aproape imposibil. Am plans pentru aproximativ 30 de secunde si imi doream sa continui sa plang intreaga noapte, pana sa adorm – nu reusesc sa ma eliberez, iar asta face lucrurile mai dificile. Totul s-a schimbat, totul este diferit. Imi este dor de vechea mea persoana si imi vreau vechea viata inapoi. Insa, trebuie sa imi aduc aminte ca macar inca am o viata.

Ma doare inima pentru victimele care nu au supravietuit si pentru familiile lor. Acest lucru imi face rau fizic. Am vrut sa scriu despre experienta mea cat de bine pot deocamdata, pentru ca foarte multi dintre voi m-ati ajutat. Vreau sa va multumesc din suflet tuturor celor care v-ati rugat pentru mine. Chiar cred ca toata acea dragoste si pozitivitate pe care mi le-ati trimis m-au salvat. Voi toti si Dumnezeu m-ati salvat. Toata lumea ma numeste eroul lor, dar eu nu sunt un erou. Voi sunteti eroii.

Familia mea de aici, familia mea din Romania, prietenii mei cei mai buni, apropiati si vechi, familia mea de la Eyecon, colegii/ managerii de la festival si de la The M si The Hard Rock, oameni din intreaga lume, oameni care nu ma cunosc… Fiecare dintre voi mi-a salvat viata doar trimitand acea energie pozitiva catre mine. Cred ca Dumnezeu v-a auzit pe toti si v-a ascultat si il iubesc pentru asta. Si va iubesc pe voi toti.

Inca am multe mesaje la care trebuie sa raspund. Va rog sa stiti ca voi raspunde la fiecare in parte, pentru ca macar atat pot sa fac, sa va multumesc personal fiecaruia. Voi continua sa lupt. Mi-am gasit fericirea candva, cred ca o pot face din nou. Doar ca imi va lua ceva timp. Dumnezeu sa va binecuvanteze. Voi continua sa ma rog pentru celelalte victime si familiile lor si sper ca veti face si voi acest lucru. Va multumesc, va multumesc, va multumesc!”, a scris Luca Iclodean pe Facebook.
In atacul armat comis in 2 octombrie la Las Vegas, 58 de oameni au fost ucisi, iar peste 500 au fost raniti.

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img