In fiecare an, in ziua de sambata dinaintea duminicii Infricosatoarei Judecati, crestinii ortodocsi din Romania ii pomenesc pe cei trecuti la Domnul. Conform traditiei populare, aceasta sarbatoare este numita si „Mosii de iarna” sau „Sambata mortilor”. In aceasta zi in biserica sunt pomeniti oamenii care nu au avut parte de slujbe randuite la inmormantare.
Conform datinilor stravechi, in unele zone ale tarii batranii povestesc cum sufletele mortilor vin in aceasta zi pe pamant, in timp ce credinciosii dau de pomana mancare gatita pentru ca spiritele sa ii ocoleasca.
Sufletele trecute in nefiinta vin astazi sa se hraneasca cu mireasma si aburii bucatelor pe care credinciosii le gatesc, astfel incat sa le ajunga intreg anul.
In aceasta zi obiceiul cere sa se dea de pomana sarmale, placinta, vin, coliva, colaci, fructe sau chiar si lumanari aprinse. La mormintele rudelor oamenii trebuie neaparat sa aprinda cel putin doua lumanari, care au rolul de a incalzi sufletele mortilor.
Cei batrani isi aduc aminte ca Mosilor de iarna li se mai spunea si Mosii de piftii si sambata piftiilor. Mai mult, aceasta este singura zi in care se mananca racituri sau piftii. Daca acestea nu erau mancate in totalitate in aceeasta zi, a doua zi erau aruncate. Altfel, frigurile si-ar fi facut aparitia in timpul verii.
De asemenea, se obisnuieste ca in aceasta zi sa nu se lucreze. Toate femeile care nu tin cont de acest avertisment sunt pedepsite sa tremure precum piftia si sa li se intoarca pomana data. Mai mult, aceasta zi trebuie respectata cu sfintenie pentru a te feri de nebunie.
De ce le spunem Mosi?
Serbari dedicate strabunilor, sufletelor celor trecuti in lumea cealalta, acestor zile le-a ramas numele de Mosi. Si nu intamplator au loc in zilele de cumpana intre anotimpuri, la solstitii si echinoctii. Potrivit traditiei, stramosii controleaza ciclurile naturii. Dar si activitatile de sezon ale urmasilor. Nu exista informatii conform carora aceasta sarbatoare sa-si aiba originile in crestinism. Insa ea se celebreaza astazi in biserici. Asa cum mai este cunoscuta in folclor, Sambata Parintilor dinaintea Lasatului de Sec. Este si ziua in care se pomenesc mortii care si-au aflat sfarsitul in imprejurari cumplite sau cei care s-au stins fara lumanare la capatai.
A doua zi, duminica, in biserici se citeste, la Sfanta Liturghie, fragmentul evanghelic referitor la judecata de apoi, la sfarsitul lumii. Cand toti ne vom primi locul meritat, raiul sau iadul. Se spune ca fiecare are parte, la 40 de zile de la trecerea in lumea cealalta, de o judecata menita sa trimita sufletul in functie de faptele lui in locul meritat. Dar la sfarsitul lumii va avea loc o noua judecata definitiva. Printre faptele care cantaresc greu in balanta deciziei finale se numara si pomenirea cuvenita stramosilor. Dar si rugaciunile inaltate de catre cei vii pentru odihna vesnica a celor disparuti si pentru iertarea pacatelor lor. Asa se face ca Biserica a ales zile speciale din an in care sa le aminteasca credinciosilor de datoria pe care o au fata de strabuni.
Ce se imparte la Mosii de iarna
Spre deosebire de ceilalti Mosi, Mosii de Iarna ridica mai multe pretentii. Acum se impart, pe langa bucate alese, si blide, vase noi cu mancare. Printre cele mai raspandite pomeni se numara, la loc de cinste, placintele cu branza, produsele lactate, sarmalele, raciturile, piftia, colacii cu miere si nuci. Nu trebuie sa lipseasca din pomeni coliva, apa si lumanarile. Este bine ca fiecare credincios sa aprinda in aceasta zi macar cate doua lumanari. Una menita sa lumineze calea celor stinsi din viata si alta inchinata sanatatii lui si a familiei.
In Muntenia, se mai pastreaza obiceiul ca, langa coliva, la pomeni sa se puna si un banut care sa fie dat celui mai sarac om din sat, pentru a aduce spor atat celui ce a dat cat si celui care a primit. In Banat, inainte de a pleca la biserica, femeile merg la cimitir si tamaiaza mormintele. Dupa slujba, impart pomeni, printre care si vase cu cotoroage, un fel de mancare facut din afumatura de porc. Pe vremuri, se obisnuia pe la sate sa se organizeze hore, iar la oras, balciuri si baluri.
Sursa: calendarortodox.ro
