Nu se face o lege pentru un om sau pentru un caz. Si nici nu se desface o lege pentru o persoana. Este mai mult decat un principiu de drept. Este o regula de bun simt. Si, pornind de aici, fara patima, fara nici cea mai mica urma de emotie, voi analiza recentul scandal generat de un infractor violent, care a beneficiat de recursul compensatoriu, dupa care a savarsit o crima. Trebuie anulata aceasta lege? Daca nu, de ce nu? Daca da, de ce da?
Recursul compensatoriu este o formula prin care statul, recunoscand ca nu poate asigura conditii minime de existenta civilizata pentru persoanele aflate in custodia sa, respectiv in penitenciare, a identificat o forma prin care sa compenseze prin ceva mizeria la care sunt supusi detinutii. Astfel, ei primesc, in functie de perioada luata in calcul, un anumit numar de zile, care se scad din pedeapsa. Sunt pusi in libertate ceva mai repede. Fara a se face deosebire privind natura infractiunilor savarsite de acestia si a cuantumului pedepsei. Intotdeauna, recursul compensatoriu este decis de o comisie de eliberare conditionata, condusa de un judecator.
Pana la aparitia recursului compensatoriu, o idee a ministrului de trista amintire al Justitiei, sub Guvernul Ciolos, numit Raluca Pruna, detinutii beneficiau de reduceri de pedepse in functie de varsta, de numarul de ore lucrate in penitenciar, de comportamentul general si, in anumite situatii, in functie de cartile scrise, considerate lucrari stiintifice. A fost generat un intreg scandal al acestor lucrari stiintifice, pentru care, pentru fiecare lucrare in parte, pedeapsa era redusa cu 30 de zile. In realitate, in ciuda acestei reglementari, detinutii nu au beneficiat niciodata decat in foarte mica masura de asemenea reduceri, intrucat procurorii au atacat de regula prin recurs deciziile de eliberare conditionata luate de comisiile din penitenciare si omologate de judecatorii.
Starea de spirit creata impotriva „coruptilor eliberati prematur din inchisori” a determinat-o pe Raluca Pruna sa avanseze acest proiect al recursului compensatoriu. Dar Guvernul Ciolos a cazut. A venit randul Guvernului Grindeanu sa preia mingea din zbor. Proiectul de lege, supus aprobarii Parlamentului, a trecut cu brio, fiind asumat, in ropot de aplauze de toate partidele politice si nu mai putin de USR. Tocmai USR, care, astazi, a preluat initativa abrogarii acestui act normativ, considerat o mare prostie si care pune intr-un pericol grav ordinea si siguranta nationala. Si totul a pornit de la recenta crima savarsita de o persoana, care a beneficiat de recursul compensatoriu.
Sa ne asezam putin cu picioarele in apa si sa incercam sa judecam cu dreptate. Klaus Iohannis are de aceasta data perfecta dreptate, atunci cand afirma ca galceava pe marginea acestui act normativ si a partidelor care si-l asuma nu are niciun rost si ca politicienii ar face mai bine sa gaseasca o solutie. Jumatatea goala paharului este ca de acest recurs compensatoriu beneficiaza, fara discriminare, atat cei condamnati pentru acte grave de violenta savarsite asupra persoanei, inclusiv crime cu premeditare, cat si infractorii cei mai marunti, condamnati pentru fapte minore. De regula, in politica statelor, actele de clementa, indiferent de natura lor, exclud anumite categorii de condamnati si, in primul rand, cei care au savarsit acte de violenta indreptate impotriva persoanelor. De asta data, asa cum a fost conceput acest act normativ, exceptia ar fi fost de natura discriminatorie, pentru ca ea porneste de la realitatea faptului ca toti detinutii, fara deosebire, sufera in absenta unor conditii minime de viata civilizata, asigurata de penitenciare. Prin urmare, se considera astazi un lucru rau faptul ca de recursul compensatoriu beneficiaza si asemenea persoane. Jumatatea plina a paharului este ca, totusi, statul roman a reusit sa aduca o minima reparatie miilor de detinuti care traiesc in conditii improprii. Si in felul acesta au fost evitate o serie intreaga de sanctiuni financiare date de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Realist vorbind – poate unii vor aprecia ca sunt cinic – faptul ca respectivul criminal a fost eliberat ca o consecinta a recursului compensatoriu cu cateva zile mai devreme, dupa ce a executat un numar apreciabil de ani de inchisoare, nu reprezinta si nici nu poate reprezenta cauza asasinatului savarsit de el zilele trecute. Daca ar fi fost eliberat catea zile mai tarziu, este de presupus ca s-ar fi intamplat exact acelasi lucru, cu observatia ca poate victima ar fi fost alta. Deci nu recursul compensatoriu in sine se afla la originea crimei savarsite.
Aceasta tema extrem de grea si de complicata pe care o abordam, cea a recuperarii unor fosti infractori si a reintegrarii lor in societate, nu poate fi, evident, rezolvata pe calea recursului compensatoriu, oricum ar fi schimbata aceasta lege. Dar ce ar trebui sa se intample?
Ar trebui sa se intample ceea ce spun toti specialistii de ani de zile. Peniteciarele Romaniei trebuie sa asigure locuri de munca pentru toti detinutii care doresc sa munceasca, posibilitati de calificare a acestora in toate meseriile utile societatii, precum si o remuneratie financiara corespunzatoare muncii prestate, din care o parte sa ramana in beneficul penitenciarului, fiind destinata imbunatatirii conditiilor de viata ale detinutilor, iar cealalta parte sa fie varsata in conturi ale acestora, care ar putea fi accesate dupa punerea in libertate. In al doilea rand, daca societatea chiar doreste diminuarea semnificativa a infractionalitatii si recuperarea masiva a acestor oameni – numar detinutilor variaza intre 20 si 30 de mii de persoane – este obligatorie crearea unui sistem, prin care toti cei pusi in libertate sa poata fi reintegrati in viata sociala prin angajare in meseriile pe care le-au deprins in penitenciare. Autoritatile trebuie sa-i monitorizeze cu atentie o anumita perioada de timp, pentru a se convinge ca persoanele respective se reintegreaza in societate.
Prin urmare, daca cineva vrea si poate sa ia taurul de coarne, asa trebuie procedat. Si nicidecum prin carpeli legislative. Si nici prin generarea unor nesfarsite polemici si scandaluri.
